Decizia CCR nr. 695/2014Paragraful 11

8. Pe fondul excepţiei astfel cum a fost formulată se arată că susţinerile de neconstituţionalitate prin care se contestă însuşi rolul Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor urmăresc, practic, abrogarea unor norme din cuprinsul Legii nr. 165/2013, astfel că acestea nu pot fi reţinute, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, se menţionează că prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014*), încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Prin urmare, în măsura în care în speţă nu este incidentă aceeaşi situaţie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (8) din legea examinată. De asemenea este neîntemeiată şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, având în vedere că acestea sunt justificate de raţiuni de corelare impuse de normele de tehnică legislativă. În sfârşit, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate formulate, referitoare la pretinse omisiuni legislative sau comparaţii cu soluţiile legislative anterioare reglementate în aceeaşi materie a restituirii proprietăţilor, se solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 22, art. 25, art. 32, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013.