Decizia CCR nr. 695/2014Paragraful 14

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevăd aplicarea acestei legi inclusiv proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, deci cu hotărâri definitive. În privinţa dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) , art. 21 alin. (8) şi ale art. 22 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile emise de entităţile publice locale în temeiul Legii nr. 10/2001 şi al Legii nr. 247/2005, se arată că acestea sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la statul de drept şi la obligaţia respectării, în România, a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, dar şi art. 21 din aceasta, referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (obligatoriu prin prisma art. 148 din Constituţie), dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, autorii excepţiei consideră că prin textele de lege criticate este afectată ideea de bună guvernare şi bună administrare, prevalentă în concepţia juridică europeană, precum şi buna-credinţă de care legiuitorul trebuie să dea dovadă.