Decizia CCR nr. 684/2014Paragraful 34

22. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) , art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea au în vedere etapa stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai este posibilă şi a valorificării acestora, etapă care, în succesiunea procedurală concepută de legiuitor prin Legea nr. 165/2013, este ulterioară emiterii de către entităţile învestite de lege a unor decizii/hotărâri care conţin propuneri de acordare de despăgubiri. Or, în speţă, din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă nu rezultă că ar exista un astfel de act. Este adevărat că în motivarea scrisă a excepţiei autoarele acesteia fac referire la o "dispoziţie de propunere de acordare de despăgubiri nr. 1530/13.04.2006", dar atât din cererea de chemare în judecată, cât şi din Decizia Curţii de Apel Cluj prin care a hotărât cu privire la instanţa competentă, rezultă că, în realitate, o asemenea dispoziţie nu există. Ca atare, Curtea Constituţională constată că prevederile de lege menţionate nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă, neîndeplinind condiţia legăturii cu cauza impusă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.