Decizia CCR nr. 679/2014Paragraful 25

22. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 710D/2014 şi nr. 711D/2014, se arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 reglementează un domeniu la care face trimitere Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, în sensul exceptării de la aplicarea dispoziţiilor celei din urmă, care prevăd desfiinţarea posturilor vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, a posturilor vacante din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi structurile din subordinea acestora, care se reduc conform procesului de reorganizare a acestora. Or, de vreme ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 3 februarie 2014, rezultă că, pentru identitate de raţiune, şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 urmează a fi invalidate de către instanţa constituţională. Astfel, ordonanţa criticată contravine dispoziţiilor constituţionale consacrate de art. 115 alin. (4) , întrucât Guvernul nu a justificat situaţia extraordinară şi necesitatea reglementării în regim de urgenţă, precum şi dispoziţiilor art. 115 alin. (6) , care limitează intervenţia legiuitorului delegat la adoptarea de ordonanţe de urgenţă care nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Autoarea excepţiei arată că ori de câte ori au fost operate măsuri de reducere a personalului aflat în funcţie, aceasta s-a realizat prin lege, fiind menţionate explicit şi criteriile avute în vedere pentru încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Însă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 conţine norme vagi şi este susceptibilă de interpretări şi aplicări discreţionare, discriminatorii şi chiar abuzive. Mai mult, măsurile reglementate sunt de natură să afecteze capacitatea administrativă şi funcţionarea autorităţilor publice vizate. De asemenea, sunt invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege [...]", întrucât, până la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa de urgenţă criticată nu a fost aprobată prin lege, deşi a fost adoptată şi a intrat în vigoare la data de 29 iunie 2013. De asemenea, autorii excepţiei îşi întemeiază argumentaţia juridică pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, invocând în acest sens, printre altele, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 şi Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009.