Decizia CCR nr. 669/2014Paragraful 12

8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile din Legea nr. 84/1995 preluate de dispoziţiile Legii nr. 1/2011 sunt constituţionale. Astfel, studiul religiei în conformitate cu opţiunea elevului şi acordul părintelui/tutorelui legal nu poate fi considerat ca un mijloc de constrângere a subiecţilor în cauză. Aşa fiind, dispoziţiile criticate nu pot fi interpretate decât în strictă conformitate cu cele ale art. 29 din Constituţie potrivit cărora "Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale". Dacă autorul excepţiei ar fi dorit ca fiica sa să nu participe la orele de religie, avea posibilitatea prevăzută de lege de a solicita în scris acest lucru. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Avocatul Poporului arată că nu au incidenţă în cauza de faţă.