Decizia CCR nr. 566/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că interpretarea dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în sensul că art. 41 alin. (1) -(4) din acelaşi act normativ se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor semnifică o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii. În acest sens, arată că cererea de chemare în judecată este supusă condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de normele legale în vigoare la momentul sesizării instanţei şi nesocoteşte efectele consumate ale raporturilor juridice născute în temeiul Legii nr. 247/2005. Se mai arată că nu suntem în cazul unei situaţii juridice cu caracter de continuitate, ci al unor raporturi juridice create în temeiul Legii nr. 247/2005, potrivit cărora s-a născut dreptul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de a obţine obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată şi achitarea despăgubirilor. Se mai susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, pe de o parte, prin tratamentul juridic diferenţiat aplicat autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de alte entităţi aflate în situaţii similare, iar pe de altă parte, prin schimbarea cadrului procesual, în recurs, prin instituirea unui alt act normativ în baza căruia se soluţionează procesul. În acest mod este înfrânt şi principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, dat fiind faptul că respectarea acestui principiu trebuie să se reflecte în activitatea de legiferare, prin elaborarea unor acte normative care să fie accesibile şi previzibile, astfel cum a decis şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.