Decizia CCR nr. 536/2014Paragraful 10

7. Referitor la art. I pct. 17 din Legea nr. 2/2013, autorii excepţiei susţin că situaţia ipotetică a respingerii recursurilor formulate, deoarece nu au fost depuse motivele de recurs, iar cazul prevăzut la pct. 12 al art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 nu mai poate fi constatat din oficiu, determină o încălcare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare. De asemenea, se susţine că prin modificarea dispoziţiilor art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 în sensul că motivul de casare reprezentat de neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni sau de pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337, nu se mai ia în considerare din oficiu, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 20, art. 21, art. 24 şi ale art. 53, precum şi prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.