Decizia CCR nr. 358/2014Paragraful 32

19. Din perspectiva asigurării drepturilor constituţionale pretins încălcate prin dispoziţiile art. I pct. 15, 16 şi 17 din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că modificarea şi, respectiv, abrogarea unor motive de casare în recurs, printre care şi cele arătate de autorul excepţiei, au fost realizate de către legiuitor potrivit competenţelor sale constituţionale, prevăzute la art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală şi sunt justificate de faptul că acestea pot fi invocate şi analizate în cadrul apelului (conform art. 371 din Codul de procedură penală din 1968), iar, în cazul sentinţelor ce nu pot fi atacate cu apel, în cadrul recursului (potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968), ca şi căi de atac integral devolutive, instanţele de apel şi, respectiv, cele de recurs verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate sub toate aspectele. În acest context, în care toate sentinţele penale sunt supuse unei căi de atac ordinare integral devolutive, limitarea motivelor de recurs, ca a doua cale de atac ordinară, la cazurile de casare, dintre care au fost abrogate, prin dispoziţiile criticate, cele prevăzute la art. 385^9 alin. 1 pct. 17, 18-21 din Codul de procedură penală din 1968 şi au fost modificate cele de la art. 385^9 alin. 1 pct. 14-16 din acelaşi cod, este justificată, atât prin prisma dispoziţiilor constituţionale invocate, cât şi prin cea a normelor de drept european.