Decizia CCR nr. 536/2014Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prin modificarea pct. 14 al alin. 1 al art. 385^9 din Codul de procedură penală din 1968, în sensul eliminării din conţinutul acestuia a sintagmei "greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal" şi prin abrogarea prevederilor pct. 18 al alin. 1 al art. 385^9 din Codul de procedură penală din 1968, care prevedeau ca fiind cauză de casare comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, dispoziţiile art. I pct. 15 şi 16 din Legea nr. 2/2013 contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. Se arată că pct. 17 al art. I din aceeaşi lege, care modifică art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 în mod corespunzător, trebuie corelat cu prevederile pct. 15 şi 16 ale aceluiaşi articol, fiind, în consecinţă, neconstituţional. Se susţine că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv obligă instanţa superioară să analizeze atât legalitatea, cât şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele inferioare, atât sub aspectul stabilirii vinovăţiei, cât şi sub cel al corectei individualizări a sancţiunilor aplicate, numai aşa putându-se ajunge la stabilirea adevărului în cauză. Se arată că imposibilitatea invocării în faţa unei instanţe superioare a comiterii de către instanţele inferioare a unor grave erori în administrarea şi interpretarea probelor, a insuficienţei probelor administrate de către acestea sau a injustei stabiliri a sancţiunilor, ca urmare a abrogării motivelor de casare prevăzute la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală din 1968, încalcă dispoziţiile art. 24 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la apărare, precum şi dreptul la un recurs efectiv, prevăzut la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.