Decizia CCR nr. 358/2014Paragraful 9

5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, sub aspectul criticilor privind dispoziţiile art. I pct. 16 şi 17 din Legea nr. 2/2013, şi neîntemeiată sub aspectul criticii ce vizează prevederile art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 16 din Legea nr. 2/2013, se arată că acestea încalcă dreptul la un proces echitabil, prin excluderea din rândul motivelor de casare a erorii grave de fapt, ce nu poate fi examinată prin prisma prevederilor art. 17^2 din art. 385^9 din Codul de procedură penală din 1968, care se referă, în mod exclusiv, la eroarea de drept. Se susţine că excluderea, totodată, a erorii grave de fapt dintre cazurile care pot fi luate în considerare întotdeauna din oficiu pentru pronunţarea unei soluţii de casare, prevăzute la alin. 3 al art. 385^9 din Codul de procedură penală din 1968, aşa cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 2/2013, determină neconstituţionalitatea acestui din urmă punct. Se arată că prevederile art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.