Decizia CCR nr. 525/2014Paragraful 23

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea obligaţiei de plată a taxelor judiciare, statuând, în mod constant, că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acestuia şi nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie, în acord şi cu dispoziţiile art. 56 din Legea fundamentală, potrivit cărora "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". De asemenea, Curtea a constatat că plata taxelor judiciare de timbru, fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013). În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007).