Decizia CCR nr. 512/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul criticat creează discriminare între persoanele care au săvârşit infracţiunea de omor calificat sub imperiul Codului penal din 1969 [care, potrivit art. 175 alin. 1 lit. i) , prevedea pentru această infracţiune pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi], ale căror cauze au fost soluţionate definitiv până la intrarea în vigoarea a noului Codul penal (potrivit căruia, conform art. 188 raportat la art. 189, fapta de omor săvârşită în public nu mai constituie omor calificat, devenind infracţiune de omor, pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi) şi cărora le-au fost aplicate pedepse cu închisoarea sub limita de 20 de ani, şi cele care au comis aceeaşi infracţiune înaintea datei de 1 februarie 2014, dar ale căror cauze nu au fost soluţionate definitiv până la această dată. Se arată că, în timp ce persoanele din cea de-a doua categorie beneficiază, prin aplicarea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 6 din Codul penal, de noile limite speciale ale pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, persoanelor din prima categorie nu le poate fi aplicată legea penală mai favorabilă, urmând a executa pedepsele ce au fost individualizate conform prevederilor Codului penal din 1969. Se subliniază faptul că cele două categorii de persoane anterior referite se află în situaţii juridice identice, diferenţa de tratament juridic fiind determinată de durata procesului penal, factor ce nu depinde de voinţa părţilor, motiv pentru care nu poate constitui un criteriu obiectiv şi rezonabil. Pentru aceleaşi motive, se susţine încălcarea prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţie cu privire la dreptul la un proces echitabil.