Decizia CCR nr. 498/2014Paragraful 36

28. Curtea mai observă şi că alin. (1) şi (2) ale art. 35 vizează calea de atac ce poate fi introdusă împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 şi 34 din lege, acestea fiind, aşadar, texte de lege care, eventual, vor fi aplicabile în cazul în care persoana îndreptăţită va dori să atace în justiţie decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor sau refuzul acesteia de a o emite în termenul stabilit de instanţă prin hotărâre irevocabilă. Aceasta deoarece, ca efect al Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, mai sus indicate, autorilor excepţiei nu li se vor mai aplica termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ci cel stabilit de instanţa judecătorească. Din această perspectivă, rezultă că art. 35 nu este, în acest moment procesual, incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 din Legea nr. 165/2013.