Decizia CCR nr. 496/2018Punctul 14

14. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea vizează situația în care entitatea învestită de lege - adică, după caz, unitatea deținătoare sau Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - nu emite decizia în termenele impuse de lege, conferind persoanei care se consideră îndreptățită dreptul de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. Or, premisa ce stă la baza criticii formulate în cauză o constituie tocmai existența unei decizii susceptibile de a fi contestate - în opinia autorului excepției, inclusiv de către entitatea deținătoare -, astfel că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu are incidență în cauză. De altfel, pentru ipoteza normativă a textului de lege menționat, entitatea deținătoare nici nu ar avea vreun interes să atace inactivitatea Comisiei Naționale concretizată în depășirea termenelor stabilite prin lege pentru emiterea deciziei. În consecință, excepția de neconstituționalitate având acest obiect este inadmisibilă, neîntrunind condiția legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. ...