Decizia CCR nr. 24/2014Paragraful 14

Contestatorul, în susţinerea punctului său de vedere, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013, însă această decizie se referă la faptul că o anumită categorie de funcţionari publici prevăzută de lege - prefect/subprefect - nu poate cumula această calitate cu cea de candidat la o funcţie electivă. Deosebirea esenţială dintre situaţia constatată de Curte prin decizia menţionată şi ipoteza de faţă vizează faptul că, potrivit art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituţie, funcţionarii publici prevăzuţi de lege - şi nu demnitarii - nu pot face parte din partide politice, astfel încât funcţionarii publici - şi nu demnitarii - sunt cei care nu pot fi aleşi în sensul art. 37 alin. (1) din Constituţie. Curtea mai observă că, prin Decizia nr. 249 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2005, a statuat că "este la latitudinea legiuitorului să reglementeze [...] categoriile de funcţionari publici care nu pot să se asocieze în partide politice, şi, implicit, pe acelea care nu trebuie să beneficieze de dreptul de a fi ales". Or, în privinţa prefectului şi a subprefectului textul art. 118 din Legea nr. 67/2004 alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, este categoric. Aşadar, Curtea reţine că cele constatate prin Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013 nu vizează membrii Guvernului, ci o categorie de funcţionari publici, iar aplicarea prin analogie a raţionamentului Curţii la situaţia de faţă nu se impune.