Decizia ÎCCJ nr. 38/2023 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție 12. Instanța de trimitere a constatat că normele juridice invocate suscită interpretări multiple, datorate, în parte, și unor deficiențe de redactare a normelor juridice incidente. ... 13. Astfel, încuviințarea efectuării unei percheziții domiciliare, pe timpul urmăririi penale, se realizează de către judecătorul de drepturi și libertăți, în exercitarea funcției judiciare proprii, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești nesupuse vreunei căi de atac, într-o procedură lipsită de publicitate și de contradictorialitate. Prin hotărârea pronunțată, judecătorul de drepturi și libertăți încuviințează administrarea probei cu percheziția domiciliară, verificarea de legalitate a cererii de încuviințare fiind implicită, ca și prezumția de legalitate a încheierii pronunțate. În cadrul punerii în executare a acestei dispoziții se emite mandatul de percheziție. Atât încheierea, cât și mandatul trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele prevăzute de art. 158 alin. (7) din Codul de procedură penală, inclusiv [lit. f) , teza finală] descrierea locurilor învecinate locului unde urmează a se efectua percheziția. Proba administrată este supusă, ulterior, verificării de legalitate a judecătorului de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, verificare ce include, implicit, și dispoziția de administrare a probei. ... 14. Verificarea efectuată în exercitarea funcției judiciare specifice de către judecătorul de cameră preliminară asupra legalității administrării probei cu percheziția domiciliară, dispusă printr-o hotărâre judecătorească emisă în exercitarea funcției judiciare specifice de către judecătorul de drepturi și libertăți, este admisibilă, fără a aduce atingere prevederilor art. 129 din Constituția României, deoarece nu tinde spre reformarea sau retractarea acesteia, neputând fi calificată ca o cale de atac. Verificarea este impusă de respectarea principiului legalității prevăzut de art. 2 din Codul de procedură penală, dar și de realizarea scopului prevăzut de art. 1 alin. (2) din Codul de procedură penală, tinzând doar la o eventuală lipsire de efecte a hotărârii cu privire la o parte din probatoriul administrat pe timpul urmăririi penale. ... 15. În această situație juridică, interpretarea contrarie celei anterior expuse, bazată pe conceptul de putere a lucrului judecat, caracteristică hotărârilor judecătorești definitive, poate avea însă credibilitatea argumentativă, putând genera atât un caracter neunitar al practicii judiciare, cât și împiedicarea judecătorului de cameră preliminară de a-și îndeplini în mod complet funcția judiciară. ... 16. Chestiunea de drept nu este ipotetică sau teoretică - din actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat încheierea de încuviințare a percheziției domiciliare rezultă (ca o constatare obiectivă) că cererea formulată de procuror nu cuprinde descrierea unor locuri învecinate, încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți nu cuprinde descrierea unor locuri învecinate și nici mențiunea încuviințării continuării percheziției în condițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, însă mandatul de percheziție emis în baza acestei încheieri cuprinde această mențiune, în mod generic, fără elemente descriptive, iar corelarea acestor elemente implică examinarea analitică a hotărârii, în contextul cererii formulate și în raport cu actul de punere în executare - mandatul de percheziție -, astfel încât să conducă, în concret, la soluționarea excepțiilor și cererilor invocate în cauză. ... 17. În ceea ce privește punctul de vedere al instanței de trimitere cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, este de reținut că, în condițiile garantării dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului [art. 27 alin. (1) din Constituția României] și ale atribuirii competenței de autorizare a ingerinței în exercitarea acestui drept către judecător [art. 27 alin. (3) din Constituția României], interpretările vizând limitele și efectele autorizării nu pot avea decât caracter strict, în favoarea titularului dreptului fundamental, fără extinderi analogice și fără excepții considerate a fi prevăzute în mod implicit în cuprinsul normelor juridice incidente. ... 18. Instanța de trimitere apreciază că, deși o interpretare contrară este susținută și argumentată pe baza conținutului necorelat al normelor judiciare incidente, aceasta în contextul în care cerința privind „locul învecinat“ nu este juridic definită, ci doar potrivit conținutului semantic nejuridic, o asemenea interpretare ar putea atribui caracter vag și neclar limitelor autorizației inițiale de percheziție, constituind o ingerință nejustificată în exercițiul unui drept fundamental. ... ...