Decizia ÎCCJ nr. 38/2023 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați 31. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. ... 32. Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept, Centrul de cercetări în Științe penale, în punctul de vedere formulat, a susținut că sesizarea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiția existenței unei chestiuni de drept in abstracto ce se impune a fi lămurită. ... 33. Astfel, ipoteza de la art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu privire la interpretarea căreia se solicită dezlegarea, se referă la o situație particulară, și anume aceea în care, în timpul efectuării percheziției, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate. ... 34. Această situație vizează incidența unui risc de transfer supravenit, ce intervine în timpul efectuării percheziției, determinat tocmai de efectuarea acesteia. Este cert că pentru o asemenea situație, ce nu putea obiectiv fi avută în vedere la momentul formulării cererii de autorizare a percheziției, nu se poate pretinde procurorului să formuleze o altă cerere de autorizare, întrucât s-ar pierde eficacitatea procedeului probator. În mod evident, în acest caz, nici încheierea de autorizare, nici mandatul de percheziție nu trebuie să conțină descrierea locurilor învecinate, întrucât riscul de transfer nu putea fi anticipat. Această interpretare este de asemenea una logică și rezultă literal din cuprinsul textului, fără a fi o problemă dificilă de drept. ... 35. În rezumat, organul de urmărire penală are două posibilități: fie să ceară și să obțină autorizarea percheziționării și a locurilor învecinate, atunci când există suspiciunea rezonabilă cu privire la un risc de transfer de probe, fie să invoce art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală pentru continuarea percheziției în locurile învecinate, ce nu au fost descrise în încheierea de autorizare și mandatul de percheziție, atunci când a avut un loc un transfer de probe efectiv. În prima ipoteză, percheziția extinsă se bazează pe o analiză de risc, în timp ce în cea de-a doua situație pe o împrejurare reală, ce a avut loc după ce percheziția a fost autorizată. ... 36. Pentru ipoteza în care împrejurări de fapt obiective permit să se identifice practici de obstrucționare a derulării investigației penale (prin transferul de probe dintr-un loc în altul) intervine clauza de avarie (continuarea percheziției pe baza încuviințării procurorului), derogatorie de la dreptul comun și permisă principial chiar de Legea fundamentală. Astfel, art. 27 din Constituție dispune că se poate deroga prin lege de la principiul că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reședința unei persoane fără încuviințarea acesteia. ... 37. În concret, Legea fundamentală a anticipat și a autorizat faptul că există necesitatea de a pătrunde în domiciliul și reședința unei persoane fără încuviințarea persoanei titulare. Prin urmare, există rațiuni ce limitează inviolabilitatea domiciliului, iar acestea sunt determinate de executarea unei măsuri de aplicare eficientă a legii [verificarea respectării arestului la domiciliu - art. 221 alin. (10) din Codul de procedură penală, executarea mandatului de arestare - art. 231 alin. (5) din Codul de procedură penală, executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ - art. 514 alin. (2) din Codul de procedură penală, aplicarea mandatului de executare a pedepsei - art. 557 alin. (2) din Codul de procedură penală, executarea interdicției străinului de a se afla în România - art. 563 alin. (3) din Codul de procedură penală, executarea internării medicale - art. 570 alin. (2) din Codul de procedură penală], apărarea securității naționale (art. 15 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României), apărarea ordinii publice (art. 29 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române), prevenirea răspândirii unei epidemii, înlăturarea unui pericol privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane. La aceste ipoteze, prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice s-a adăugat și situația pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică și în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării (art. 29), când polițistul poate pătrunde fără consimțământul persoanei în domiciliu. În aceste situații nu este nevoie de emiterea unui mandat de percheziție, întrucât ipotezele indicate permit per se pătrunderea în domiciliu ca expresie a derogării permise de Constituție. Emiterea mandatului de percheziție de către un judecător, pentru rațiuni ce țin de desfășurarea procesului penal, reprezintă o altă ipoteză de pătrundere în domiciliu fără consimțământul titularului. Pentru această situație temeiul constituțional este cel prevăzut de art. 27 alin. (3) , diferit de art. 27 alin. (2) . ... 38. În această perspectivă, se poate pune întrebarea dacă ipoteza de la art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă un caz derogatoriu de la principiul constituțional enunțat, în sensul că ar putea fi posibilă pătrunderea într-un loc asimilat domiciliului fără consimțământul persoanei titulare, dar și fără un mandat de percheziție emis de un judecător. Chestiunea de a lămuri în ce măsură continuarea percheziției de către procuror în alte locuri decât cele pentru care s-a emis mandatul de percheziție se subsumează uneia dintre situațiile indicate în art. 27 alin. (2) din Constituție reprezintă o provocare importantă ce merită un răspuns. Se observă însă că referitor la compatibilitatea art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală cu dispozițiile constituționale, părțile din dosarul penal în care s-a formulat sesizarea au uzat de prerogativa sesizării Curții Constituționale, cerere admisă prin Încheierea din 21 octombrie 2022 (pag. 5 din încheiere). ... 39. Prin urmare, problema de drept ridicată de art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală nu se referă la interpretarea conținutului normei, de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ci la conformitatea textului cu dispozițiile Legii fundamentale, de competența Curții Constituționale. ... 40. Lipsa caracterului de veritabilă problemă de drept rezultă și din împrejurarea că se marchează existența unei diferențe între încheiere și mandat (pag. 3, primul paragraf). Or, diferența dintre conținutul încheierii de autorizare și mandatul de percheziție nu legitimează formularea unei întrebări în cadrul mecanismului prevăzut de art. 475 din Codul de procedură penală cât timp dezlegarea chestiunii se poate face facil apelând la regulile obișnuite ale procedurii penale. ... 41. Astfel, încheierea de autorizare emisă de judecătorul de drepturi și libertăți are natura unui act procesual, în timp ce mandatul de percheziție are natura unui act procedural. Incongruența între un act procesual și unul procedural nu reprezintă o problemă dificilă de drept, cât timp actul ce primează în analiză este actul procesual. Diferența de conținut între actul procesual și cel procedural se tranșează întotdeauna în favoarea actului procesual, adică în favoarea încheierii de autorizare, ce nu conține descrierea locurilor învecinate, ca în speță, iar nu prin raportare la mandatul de percheziție, ce conține o asemenea descriere. ... 42. Cu privire la cea de-a doua întrebare din cuprinsul sesizării, respectiv dacă pot sau nu pot fi supuse verificării de specialitate, în procedura de cameră preliminară având de soluționat legalitatea administrării probelor, eventualele neregularități ale încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției, s-a susținut că nici aceasta nu reprezintă o problemă dificilă de drept în raport cu faptul că nulitatea absolută a dispozițiilor legale încălcate în cursul urmăririi penale poate fi invocată în tot cursul procesului penal, iar nulitatea relativă până la închiderea procedurii camerei preliminare. ... 43. În prezența unei nulități, nu există nicio rațiune pentru a exclude încheierile judecătorului de drepturi și libertăți de la cenzura exercitată de judecătorul de cameră preliminară. ... 44. Aparenta autoritate de lucru judecat a încheierilor, dedusă din nesupunerea acestora unor căi de atac directe exercitate în faza de urmărire penală, cu potențial efect dilatoriu asupra eficacității aplicării procedeului probatoriu, nu poate fi primită în altă fază procesuală (camera preliminară) ce are ca obiect tocmai verificarea legalității administrării probelor în faza de urmărire penală. ... 45. Or, potrivit art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe determină excluderea probei. Excluderea probelor ar fi deci iluzorie și nu s-ar realiza obiectul camerei preliminare, dacă cenzura actelor prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe (i.e. încheierea de autorizare a percheziției) nu ar fi posibilă. ... 46. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza din Iași“, în punctul de vedere formulat, în principal a susținut că sesizarea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept in abstracto ce se impune a fi lămurită. ... 47. În subsidiar, referitor la prima întrebare adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a susținut că aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală (cu referire la abilitarea procurorului de a încuviința continuarea efectuării percheziției în locurile învecinate celui cu privire la care judecătorul de drepturi și libertăți a autorizat efectuarea percheziției) nu este condiționată de către descrierea acestor locuri învecinate în conținutul încheierii prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției, respectiv în cuprinsul mandatului de percheziție, raportat la prevederilor art. 158 alin. (7) lit. f) din Codul de procedură penală. ... 48. În agrementarea opiniei formulate s-a susținut că în mandatul de percheziție domiciliară trebuie să fie descrise locurile învecinate doar în situațiile în care la data la care procurorul formulează cererea de încuviințare a procedeului probator există suspiciuni rezonabile cu privire la existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate. ... 49. Dispozițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală vizează acele situații în care în timpul percheziției a fost constatată o anumită situație de fapt - că probele sau datele au fost transferate în locuri învecinate sau persoanele căutate s-au ascuns în aceste locuri. Poziționarea dispoziției legale în cuprinsul art. 158 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de emitere a mandatului de percheziție domiciliară, a fost apreciată ca fiind deficitară, întrucât art. 158 alin. (3) vizează o măsură luată în cursul efectuării percheziției domiciliare. ... 50. Având în vedere diversitatea situațiilor ce pot apărea în practică cu ocazia punerii în executare a mandatului de percheziție domiciliară, s-a susținut că ar fi excesiv a condiționa posibilitatea procurorului de a încuviința, în temeiul art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, efectuarea percheziției în spațiile învecinate de descrierea în cererea adresată judecătorului de drepturi și libertăți, respectiv în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți (și în mandatul aferent) a acestor spații. ... 51. Cu privire la cea de-a doua întrebare adresată Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, s-a susținut că pot fi supuse verificării de legalitate, în procedura de cameră preliminară având de soluționat legalitatea administrării probelor, eventualele neregularități ale încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției. ... 52. Astfel, judecătorul de cameră preliminară va verifica în procedura de cameră preliminară inclusiv încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți a încuviințat procedeul probator al percheziției domiciliare, această verificare vizând legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală. ... 53. Percheziția domiciliară reprezentând un procedeu probator cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a unei persoane, trebuie să se recunoască posibilitatea unui control a posteriori al acestei măsuri, garanție a respectării art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), reiterată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (Smirnov împotriva Rusiei, Andre și alții împotriva Franței). Având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 244/2017 (paragraful 66), apare ca necesară o astfel de verificare în procedura de cameră preliminară și cu privire la încheierea prin care se încuviințează percheziția domiciliară. ... 54. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Titu Maiorescu“, în punctul de vedere formulat, a susținut că art. 158 alin (3) din Codul de procedură penală (în cazul în care, în timpul efectuării percheziției, se constată că au fost transferate probe, date sau ca persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziție este valabil în condițiile legii și pentru aceste locuri) este redactat astfel încât să asigure acoperirea situațiilor imprevizibile din practică care se nasc nu la momentul solicitării încuviințării percheziției, ci tocmai în timpul desfășurării ei. ... 55. Obligarea procurorului să descrie locurile învecinate pentru ca judecătorul de drepturi și libertăți să le poată insera în mandatul de percheziție ar lipsi de aplicabilitate percheziția domiciliară într-un număr covârșitor de cauze. Faptic, de nenumărate ori nu se cunosc aceste locuri învecinate sau necesitatea percheziționării lor apare tocmai din cauza persoanei percheziționate care, în timpul percheziției, aruncă/ascunde bunuri sau obiecte în locuri învecinate celui percheziționat. ... 56. Așadar, s-a apreciat că nu este necesară descrierea riguroasă a locurilor învecinate atât timp cât se respectă o definiție clară, stricto sensu, a „vecinătății“ și nu se extinde la adevărate arealuri. ... 57. În ceea ce privește a doua întrebare, dacă s-ar exclude de la analiză neregularitățile încheierii de ședință a judecătorului de drepturi și libertăți, s-ar putea proteja probe administrate ilegal, procurorii putând invoca legalitatea bazată exclusiv pe această încheiere de ședință inatacabilă. Or, acest lucru ar fi inacceptabil, obiectul procedurii camerei preliminare, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, constând tocmai în verificarea și lămurirea tuturor aspectelor de nelegalitate din cursul urmăririi penale. ... 58. Departamentul de drept penal, Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, în punctul de vedere transmis, a susținut că aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală (cu referire la abilitarea procurorului de a încuviința continuarea efectuării percheziției în locurile învecinate celui cu privire la care judecătorul de drepturi și libertăți a autorizat efectuarea percheziției) este condiționată de descrierea acestor locuri învecinate în conținutul încheierii prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției, respectiv în cuprinsul mandatului de percheziție. Organele judiciare care pun în executare mandatul de percheziție domiciliară sunt obligate să dovedească împrejurările de fapt în baza cărora au stabilit că au fost transferate probe sau că persoanele căutate s-au ascuns în locurile învecinate, fără ca acestea să fie prezumate ca rezultat exclusiv al raporturilor de vecinătate cu locul în care s-a dispus efectuarea percheziției. ... 59. Totodată, s-a susținut că sunt supuse verificării de legalitate, în procedura de cameră preliminară având de soluționat verificarea administrării probelor, eventualele neregularități ale încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției. ... 60. Cu privire la extinderea percheziției domiciliare la locurile învecinate - potrivit dispozițiilor art. 157 alin. (1) din Codul de procedură penală, percheziția domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune și se presupune că percheziția poate conduce la descoperirea și strângerea probelor cu privire la această infracțiune, la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. ... 61. În cursul urmăririi penale, percheziția domiciliară se autorizează de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, la cererea acestuia. Atunci când competența se determină după criteriul personal, se va avea în vedere calitatea făptuitorului, fiind irelevantă cea a altor persoane percheziționate (spre exemplu, a martorilor). ... 62. În lipsa autorizării din partea judecătorului, existența consimțământului celui percheziționat nu validează legalitatea procedeului probatoriu și nu compensează eventuale vicii ale exigenței. Dispozițiile art. 27 alin. (1) din Constituție permit pătrunderea sau rămânerea în domiciliul unei persoane cu învoirea acesteia, însă nu și cercetarea spațiului, activitate ce se circumscrie rigorilor percheziției și se dispune numai de judecător. ... 63. În cazul în care, în timpul percheziției, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziție inițial emis este valabil și pentru aceste locuri, continuarea efectuării percheziției fiind încuviințată de procuror. ... 64. În doctrină s-a arătat că extinderea percheziției în locuri învecinate se realizează tot sub semnul autorizării judecătorului, motivându-se că art. 158 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală prevede că cererea de autorizare a percheziției domiciliare trebuie să cuprindă descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri. De asemenea, în cuprinsul încheierii de autorizare se indică „descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția sau, dacă este cazul, și a locurilor învecinate acestuia“. ... 65. Analizând garanțiile prevăzute de art. 8 din Convenție, s-a apreciat că ingerințele în viața privată a persoanelor trebuie să respecte următorul standard pentru a fi justificate: a) să fie prevăzute de lege, fiind obligatoriu ca norma care restrânge inviolabilitatea domiciliului să fie previzibilă în aplicare; ... b) să garanteze accesul la un judecător competent a analiza temeiurile pentru care se dispune efectuarea percheziției într-un spațiu privat; ... c) dispoziția de efectuare a percheziției să nu cuprindă termeni generali, fiind obligatorie descrierea locurilor ce urmează a fi percheziționate, a obiectelor căutate și a temeiurilor concrete care justifică restrângerea dreptului la inviolabilitatea domiciliului; ... d) ingerința să fie proporțională, organelor de urmărire penală revenindu-le obligația de a realiza investigații concrete pentru a identifica locurile care urmează a fi percheziționate în vederea limitării în mod rezonabil a impactului unor astfel de măsuri asupra sferei persoanelor ce pot reclama protecția instituită de art. 8 din Convenție. ... ... 66. a) Analizând primul criteriu, potrivit căruia orice ingerință în dreptul la viață privată trebuie să fie „prevăzută de lege“, Curtea a reținut că legislația trebuie să fie formulată suficient de clar, astfel încât să ofere oricărei persoane indicii privind circumstanțele și condițiile în care autoritățile publice sunt abilitate să recurgă la astfel de măsuri (Lavents împotriva Letoniei, pct. 135). Cerința de legalitate se referă nu numai la existența unui temei legal în dreptul intern, ci și la calitatea legii, care ar trebui să fie clară, previzibilă în ceea ce privește efectele sale și accesibilă persoanei în cauză apte și în măsură a prevedea consecințele actelor sale (Silver și alții împotriva Regatului Unit, pct. 88). ... ... 67. Astfel, pentru a fi „prevăzută de lege“, în sensul art. 8 paragraful 2 din Convenție, norma care permite extinderea percheziției domiciliare de către procuror trebuie să fie previzibilă în aplicare, în sensul ca orice derogări de la regimul general privind competența funcțională exclusivă a judecătorului în dispunerea acestei măsuri să rezulte neîndoielnic din lege, astfel încât persoanele care sunt subiecți ai restrângerii dreptului la viață privată să poată cunoaște circumstanțele și condițiile în care autoritățile publice sunt abilitate să recurgă la astfel de măsuri. ... 68. Potrivit art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul în care, în timpul percheziției, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziție inițial este valabil, în condițiile legii, și pentru aceste locuri, continuarea efectuării percheziției fiind încuviințată de procuror. ... 69. Prin „loc învecinat“, în sensul prevederilor legale mai sus citate, se are în vedere un criteriu de ordin geografic, înțelegându-se un spațiu situat alături, în imediata proximitate a celui percheziționat. ... 70. Din analiza dispozițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, rezultă următoarele aspecte: – în caz de transfer de probe, „mandatul de percheziție este valabil, în condițiile legii, și pentru aceste locuri“ - prin urmare, percheziționarea locurilor învecinate decurge de drept din mandatul emis de judecător; ... – „continuarea efectuării percheziției în această situație se încuviințează de către procuror“ - așadar, nu este vorba de o nouă percheziție domiciliară, ci de cea anterioară autorizată de judecător, care doar se continuă; ... – norma care reglementează acest mecanism este plasată între cea care descrie conținutul cererii de autorizare [art. 158 alin. (2) din Codul de procedură penală] și cea care indică ce trebuie să cuprindă încheierea și mandatul de percheziție [art. 158 alin. (7) din Codul de procedură penală]. ... ... 71. Ipotezele în care procurorul poate încuviința continuarea percheziției într-un loc învecinat se determină prin corelarea dispozițiilor mai sus citate. Astfel, art. 158 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală prevede că cererea de autorizare a percheziției domiciliare trebuie să cuprindă „descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri“. De asemenea, în cuprinsul încheierii de autorizare se va indica „descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția sau, dacă este cazul, și a locurilor învecinate acestuia“. ... 72. Din cele anterior enunțate rezultă că „locurile învecinate“ nu sunt cele „unde urmează a se efectua percheziția“, în sensul că procurorul nu solicită, iar judecătorul nu autorizează percheziționarea lor. ... 73. De altfel, este important de observat și terminologia utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală - procurorul nu va „dispune efectuarea percheziției“ în locurile învecinate (act procesual ce intră în competența exclusivă a unui judecător, potrivit Constituției), ci va „încuviința continuarea percheziției“ în aceste locuri. ... 74. Prin efectul dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Codul de procedură penală, comunicarea mandatului de percheziție către procuror, care ia măsuri pentru executarea acestuia, reprezintă o formă de delegare între organe judiciare cu competență funcțională diferită. Or, în temeiul art. 201 alin. (2) , raportat la art. 200 alin. (2) din Codul de procedură penală, delegarea nu poate avea ca obiect încuviințarea de probatorii sau efectuarea altor acte procesuale. Astfel, dispoziția primară de percheziționare a locurilor învecinate aparține întotdeauna judecătorului, iar procurorul, căruia i s-a delegat punerea în executare a mandatului de percheziție, constatând necesitatea extinderii acesteia la locurile învecinate (care trebuie să se regăsească a priori în încheierea de autorizare a judecătorului și în mandat), va lua măsuri exclusiv pentru continuarea activității de efectuare a percheziției domiciliare în aceste locuri. ... 75. Prin urmare, posibilitatea transferului probelor are în vedere situația în care procurorul cunoaște situația premisă - preexistența probelor într-o anumită locație -, dar acționează și în baza unor indicii că, în contextul intervenției intempestive a organului judiciar, ar putea fi transferate într-un loc învecinat. Deși procurorul nu are certitudinea că bunurile vor fi transferate sau că făptuitorii se vor ascunde, riscul este unul actual, astfel că producerea acestuia se impune a fi preîntâmpinată prin uzul următorului mecanism judiciar: nu se solicită percheziția pentru spațiul învecinat (ci pentru locul unde se află probele), însă, întrucât în mod rezonabil există posibilitatea producerii riscului transferului sau al ascunderii, acest spațiu va fi descris în cerere, astfel încât judecătorul să fie informat în prealabil asupra ipotezei continuării percheziției în acel loc, în caz de nevoie. Așadar, acesta este motivul pentru care legea impune ca descrierea locurilor învecinate să se realizeze în cuprinsul cererii pe care procurorul o adresează judecătorului de drepturi și libertăți și, totodată, și în încheierea și mandatul de percheziție domiciliară pe care judecătorul le va emite. ... 76. În această logică se înscriu și dispozițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală. Dacă, în timpul percheziției, procurorul chiar constată că s-au transferat probe în locul învecinat celui percheziționat, ceea ce înseamnă că suspiciunea inițială se confirmă, mandatul de percheziție va fi valabil și pentru acest loc, care este de altfel indicat în cuprinsul său. Cu alte cuvinte, constatând „realitatea din teren“, procurorul nu face altceva decât să aprecieze asupra necesității și eficienței extinderii activității în condițiile date, încuviințând continuarea percheziției în locul învecinat precizat în mandat. Practic, se poate afirma că, în această situație, mandatul emis de judecător autorizează percheziția atât direct într-un anume loc, cât și condiționat în locul învecinat (dacă se confirmă suspiciunea procurorului). ... 77. Dispozițiile art. 158 alin. (3) nu pot fi interpretate autonom, adică în afara conexiunii cu cele ale art. 158 alin. (2) lit. a) și art. 158 alin. (7) lit. f) din Codul de procedură penală. Dacă, în timpul efectuării percheziției, se constată transferul probelor într-un loc despre care nu a existat nicio suspiciune anterioară și care nici nu a fost indicat în mandat, procurorul nu are dreptul de a încuviința extinderea percheziției. ... 78. O altă interpretare ar duce la concluzia că art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală instituie o veritabilă ipoteză de excepție, în care percheziția domiciliară se efectuează în afara oricărei autorizări din partea judecătorului (care nici nu știe despre care spațiu este vorba, din moment ce procurorul l-a identificat abia în timpul percheziției), asupra unui loc care nu este prevăzut în mandat și numai în baza unei simple încuviințări date de procuror. ... 79. Interpretarea dispozițiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală în sensul că extinderea percheziției domiciliare la locurile învecinate se dispune exclusiv de către procuror, în lipsa indicării și a descrierii acestor locuri în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, nu respectă cel dintâi criteriu prevăzut de art. 8 paragraful 2 din Convenție - ca ingerința „să fie prevăzută de lege“. ... 80. b) Cu privire la cel de-al doilea criteriu reținut în jurisprudența Curții, în Cauza Varga împotriva României (paragraful 73), s-a reținut că perchezițiile domiciliare respectă garanțiile prevăzute de art. 8 paragraful 2 din Convenție dacă încuviințarea acestora este supusă unui control a priori din partea unui judecător. În mod excepțional, o percheziție poate rămâne în limitele de proporționalitate în lipsa controlului a priori dacă legea internă reglementează un recurs efectiv la îndemâna persoanelor al căror domiciliu a fost percheziționat apt a declanșa un control a posteriori în privința temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri. ... ... 81. Cu toate acestea, potrivit art. 20 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Având în vedere că în art. 27 alin. (3) din Constituția României se prevede că emiterea mandatului de percheziție domiciliară este supusă în toate cazurile controlului a priori din partea unui judecător, orice eventuală soluție normativă contrară ar permite ca ingerința adusă art. 8 din Convenție să nu fie prevăzută de lege. ... 82. c) Garanțiile de proporționalitate impun ca dispoziția de efectuare a percheziției să conțină în propria-i materialitate suficiente informații cu privire la toate locurile în care se va realiza pătrunderea, fără încuviințarea celor care le folosesc, indiferent dacă perspectiva acesteia este certă sau eventuală. ... ... 83. De altfel, noțiunea de „locuri învecinate“ privește în egală măsură o formă de proporționalitate a restrângerii dreptului la inviolabilitatea domiciliului. În actualul context normativ, procurorul are obligația de a solicita efectuarea percheziției în locurile în care probatoriul indică o probabilitate ridicată de a se găsi obiectele sau înscrisurile ridicate. ... 84. Pe cale de consecință, dispoziția de percheziționare a locurilor învecinate va deveni activă numai dacă necesitatea pătrunderii în perimetrul acestora capătă caracter actual în raport cu un eveniment cazual, respectiv transferul probelor sau ascunderea persoanei căutate în locurile învecinate. ... 85. Per a contrario, în lipsa realizării evenimentului, restrângerea dreptului la inviolabilitatea domiciliului nu îndeplinește condițiile de proporționalitate prevăzute în art. 8 paragraful 2 din Convenție, neexistând temei pentru percheziționarea locurilor învecinate. ... 86. Totodată, Convenția impune ca organele de urmărire penală să realizeze investigații prealabile concrete pentru a identifica locurile care urmează a fi percheziționate în vederea limitării în mod rezonabil a impactului unor astfel de măsuri asupra sferei persoanelor care pot reclama protecția instituită de art. 8 din Convenție. Astfel, procurorului nu îi revine sarcina de a identifica exclusiv locurile unde există cea mai înaltă probabilitate ca obiectele sau înscrisurile căutate să fie plasate în spațiu, ci și a celor care, datorită raporturilor de vecinătate în care se află cu cele dintâi, prezintă riscul de materializare a evenimentelor descrise la art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală. În alte cazuri este posibil ca tocmai lipsa efectuării aceste verificări preliminare să constituie o deficiență de anchetă care să conducă la identificarea eronată sau incompletă a locului ce se impune a fi percheziționat. ... 87. Astfel, aplicarea corectă a jurisprudenței Curții impune ca rezultatul anchetei să dovedească atât temeiurile pentru care se impune percheziționarea unui anumit spațiu privat, cât și temeiurile în baza cărora s-ar dovedi realizarea unui transfer de probe. ... 88. Existența unui control a posteriori al încheierilor pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți în cadrul procedurii de cameră preliminară - asupra acestui aspect Curtea Constituțională s-a pronunțat în cadrul analizei ingerințelor în dreptul la viață privată prin activitatea de supraveghere tehnică. Rezumând jurisprudența Curții Constituționale, se constată că „în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerință în viața privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviințării și punerii în executare a supravegherii tehnice. Astfel, persoana supusă măsurilor de supraveghere tehnică trebuie să poată exercita acest control în scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii, precum și a modalităților de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, procedură reglementată de dispozițiile art. 142-144 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, controlul a posteriori în materie trebuie să se refere la analiza legalității măsurii supravegherii tehnice, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul procesului penal sau independent de acesta“ (Decizia nr. 244/2017). „În acest context, Curtea constată că analiza legalității mijlocului de probă și a procedeului probatoriu prin care au fost obținute înregistrările, în cadrul sistemului prevăzut de Codul de procedură penală, se raportează la condițiile prevăzute de acest act normativ. Curtea a reținut că în cadrul procedurii de cameră preliminară se pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cadrul procedurii de cameră preliminară, în măsura în care se formulează cereri și excepții referitoare la nelegalitatea probelor obținute prin procedeul supravegherii tehnice, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei va putea verifica îndeplinirea tuturor condițiilor legale relative la procedura supravegherii tehnice“ (Decizia nr. 55/2020). ... 89. Aceste repere jurisprudențiale sunt pe deplin aplicabile și în cazul procedeului probatoriu al percheziției domiciliare, ca formă de restrângere a dreptului la viață privată. Fără echivoc, persoanele ale căror spații private au fost percheziționate au dreptul de a formula în procedura de cameră preliminară cereri și excepții având ca obiect verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor de legalitate a acestui procedeu probatoriu. ... ...