Decizia ÎCCJ nr. 82/2022 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, în punctul de vedere formulat, în principal a susținut că sesizarea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiția existenței unei chestiuni de drept in abstracto ce se impune a fi lămurită și nici condiția existenței unei legături între chestiunea de drept invocată și soluționarea pe fond a cauzei. Referitor la prima întrebare adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a susținut că în etapa admisibilității în principiu nu poate fi analizată legea penală mai favorabilă, dacă în funcție de aceasta s-ar aprecia existența sau inexistența unei cauze de încetare a procesului penal. În etapa admisibilității în principiu se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța nu verifică cu această ocazie dacă este incidentă respectiva cauză de încetare a procesului penal, ci verifică dacă este invocat unul dintre cazurile prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală, dacă respectiva contestație a fost declarată în termenul prevăzut de lege. În doctrină și în practica judiciară se apreciază că reprezintă o condiție pentru admisibilitatea în principiu inclusiv ca motivul de contestație invocat să nu fi fost deja verificat de către instanță (M. Udroiu, I. Tocan, comentariu la art. 431 din Codul procedură penală în M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 3, București, C.H. Beck, 2020, p. 2189). Prin raportare la situația din prezenta cauză, s-a reținut că instanța care verifică admisibilitatea în principiu a contestației în anulare nu va reanaliza cu această ocazie legea penală mai favorabilă, fiind suficient pentru admiterea în principiu să constate invocarea cazului prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală prin raportare la alte elemente decât cele cu privire la care instanța de judecată s-a pronunțat deja. Referitor la cea de-a doua întrebare adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a susținut că instanța poate reanaliza prescripția răspunderii penale în raport cu elemente noi sau cu dispoziții legale care nu au fost avute în vedere la momentul soluționării cauzei în care s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul contestației în anulare. Această apreciere nu se realizează însă cu ocazia verificării admisibilității în principiu, ci cu ocazia judecării contestației în anulare. O astfel de interpretare nu presupune o reapreciere a aspectelor cu privire la care instanța de judecată s-a pronunțat deja, ci luarea în considerare a elementelor noi invocate - inexistența vreunei cauze de întrerupere a prescripției răspunderii penale în perioada 26 iunie 2018-30 mai 2022 - pentru a aprecia dacă respectiva contestație în anulare este întemeiată. ...