Decizia ÎCCJ nr. 21/2022 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. VI.1. Opinia juridică exprimată de Centrul de cercetări în Științe penale din cadrul Universității de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept, prin director, conferențiar universitar doctor Laura Maria Stănilă Cu referire la admisibilitatea sesizării, respectiv la cerința referitoare la natura chestiunii ce poate face obiectul sesizării și la aptitudinea dezlegării date de a avea consecințe juridice directe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, în esență, s-a apreciat că este neîndeplinită. Astfel, în punctul de vedere formulat, s-a susținut că, în mod contrar unui raționament firesc de natura celui care ar trebui să genereze constatarea unei veritabile probleme de interpretare a normelor de drept, instanța de trimitere observă tocmai evidența unei anume soluții, prefigurând-o și arătând că: „a admite raționamentul că în virtutea art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală hotărârea de condamnare își pierde în mod definitiv autoritatea de lucru judecat s-ar goli de conținut scopul căii de atac prevăzute la art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală, or acesta constă în desființarea încheierii prin care s-a dispus redeschiderea judecății și anihilarea efectelor acesteia cu consecința evidentă a menținerii hotărârii prin care s-a dispus inițial condamnarea“. Față de această situație, în principal, s-a apreciat că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În subsidiar, în ipoteza în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, s-a susținut că în interpretarea și aplicarea art. 469 alin. (5) și alin. (7) din Codul de procedură penală prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal, desființarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorității de lucru judecat și caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. În acest caz, nu se impune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii și a unui nou ordin de interzicere a părăsirii țării. În argumentarea punctului de vedere, în esență, s-a arătat că în temeiul art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, hotărârea pronunțată în lipsă va fi desființată de drept la momentul admiterii în principiu a cererii privind redeschiderea procesului penal. Ca urmare, hotărârea își va pierde aptitudinea de a fi pusă în executare, iar dacă a fost pusă în executare toate formele emise în acest sens urmează a fi desființate prin efectul încheierii precizate. Totodată, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal va anihila și efectul negativ al hotărârii judecătorești definitive, permițând desfășurarea unui nou proces penal, nu în integralitatea sa, ci începând cu procedura camerei preliminare, în conformitate cu cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 590 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1019 din 18 decembrie 2019. În acest context, procesul penal își va relua cursul prevăzut de dispozițiile legale, cu respectarea prezumției de nevinovăție și a dreptului inculpatului de a compărea în persoană în fața judecătorului de cameră preliminară și a instanței de judecată. Dacă sentința de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal este supusă, potrivit dispozițiilor art. 469 alin. (6) din Codul de procedură penală, căii de atac a apelului, încheierea de admitere a cererii, deși produce efecte de anulare a autorității de lucru judecat a unei sentințe de condamnare și implicit a tuturor formelor de executare a pedepsei, nu este supusă niciunei căi de atac. Doar sentința ce se va pronunța ca urmare a rejudecării procesului penal poate fi supusă căii de atac ordinare a apelului. Potrivit art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală „încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul“, iar calea de atac va supune devoluțiunii întreaga cauză penală, apare ca evident că instanța de control judiciar va devolua inclusiv admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, putând, în rejudecare, să o respingă. Astfel cum autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale desființate prin încheierea de admitere a cererii de redeschidere este anihilată de această din urmă hotărâre, deși a produs efecte, tot astfel și încheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal, dacă este desființată în calea de atac a apelului, își va pierde efectele pe care le-a produs. Astfel, apare evident că efectul admiterii căii de atac exercitate împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în rejudecarea procesului penal, prin care se dispun admiterea apelului și respingerea cererii de redeschidere a procesului, va fi redobândirea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare inițiale. Încheierea de admitere în principiu va avea așadar un efect provizoriu, dat fiind că aceasta nu este una definitivă, ci doar una cu caracter executoriu. Efectul provizoriu este în mod evident generat de posibilitatea cenzurării încheierii prin calea de atac devolutivă a apelului, împreună cu sentința prin care procesul penal este rejudecat. În această situație, nu se impune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii și nici a unui nou ordin de interzicere a părăsirii țării (în cazul unor condamnări la pedeapsa închisorii în regim de detenție). Cu toate acestea, organele de executare vor fi nevoite să reia efectuarea formelor de executare subsecvente acestora, după caz. ... VI.2. Opinia juridică exprimată de Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, redactată de lector universitar doctor Daniel Atasiei și susținută de membrii catedrei de drept penal, este, în principal, în sensul respingerii ca inadmisibilă a sesizării formulate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept și soluționarea pe fond a cauzei, s-a arătat că prezenta sesizare a fost formulată într-o cauză aflată în faza de executare a hotărârilor penale (în legătură cu efectele unei căi extraordinare de atac - redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate). În această fază, nu se judecă fondul cauzei (nu se soluționează acțiunea penală exercitată de Ministerul Public), ci se statuează asupra unor aspecte ce țin de punerea în executare a hotărârilor judecătorești (în prezenta cauză - strict ca urmare a respingerii cererii de redeschidere a urmăririi penale). Având în vedere aceste aspecte, prezenta sesizare a fost apreciată ca fiind inadmisibilă. Totodată, cu privire la condiția existenței unei veritabile chestiuni de drept, s-a susținut că prezenta sesizare este, de asemenea, inadmisibilă întrucât dispozițiile legale a căror interpretare este solicitată sunt clare, neechivoce, iar aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate. În ipoteza în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, respingerea cererii de redeschidere a procesului penal, indiferent de etapa procesuală în care intervine, are ca efect recunoașterea autorității de lucru judecat și a caracterului executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. Așadar, fiind desființată în calea de atac încheierea de redeschidere a procesului penal, vor fi desființate cu caracter retroactiv efectele juridice generate asupra hotărârii atacate de dispozițiile art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, astfel încât hotărârea judecătorească pronunțată în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de redeschidere a procesului penal va produce în continuare efecte juridice, fiind repus în ființă caracterul executoriu al acesteia. În ceea ce privește formele de executare, având în vedere că acestea au fost anulate ca efect al admiterii în principiu al cererii de redeschidere a procesului penal, s-a susținut că este necesară emiterea de noi forme de executare. ... VI.3. Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, prin lector universitar doctor Ileana-Niță Vali-Ștefania, titular al disciplinei Drept procesual penal, în punctul de vedere transmis, a susținut că în interpretarea și aplicarea art. 469 alin. (5) și (7) din Codul de procedură penală, prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal, desființarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorității de lucru judecat și caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal, fiind necesară emiterea unor noi forme de executare. Astfel, conform art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală, încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul. Prin urmare, obiectul căii de atac, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, îl constituie atât hotărârea pronunțată în urma rejudecării pe fond a cauzei, dar și încheierea prin care a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal. Încheierea prin care se admite în principiu cererea de redeschidere a procesului penal se bucură de caracter executoriu doar până la momentul desființării acesteia prin calea de atac, putând căpăta caracter definitiv doar ca urmare a menținerii acestei soluții în calea de atac sau a neatacării acesteia, fapt ce atrage desființarea de drept a hotărârii pronunțate în lipsa persoanei condamnate. Prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal este necesară emiterea unor noi forme de executare. ... ...