Decizia ÎCCJ nr. 39/2023 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 158. Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în Dosarul nr. 1.120/122/2019, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: ... 159. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 160. În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulată în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe: – întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; ... – existența unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... ... 161. În speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele anterior enunțate. ... 162. Astfel, este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală fiind învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelurilor formulate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpatul D. I. și partea civilă statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Giurgiu. ... 163. În schimb, celelalte două condiții privind lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării să conducă la soluționarea pe fond a cauzei și existența unei veritabile chestiuni de drept cu care să fi fost sesizată instanța supremă nu sunt îndeplinite. ... 164. Cu privire la cea de a doua condiție, se constată neîndeplinirea acesteia raportat la faptul că instanța de trimitere, în prezentarea celor două opinii referitoare la modalitatea de acoperire a prejudiciului ca o condiție pentru incidența cauzei de impunitate prevăzute de 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, nu s-a raportat la dispozițiile legale în vigoare (pentru a preîntâmpina o eventuală antepronunțare în privința apelului formulat în cauză instanța de trimitere a înțeles să prezinte cele două opinii, fără a expune propria opinie). ... 165. Astfel, instanța de trimitere, în prezentarea celor două opinii, a făcut referire la dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, respectiv: „(1^1) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.“ ... 166. Or, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021), art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost modificat: ... 167. Art. XXIX - Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...) (1^1) În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 6^1, 8 sau 9 nu depășește valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare. ... 168. În consecință, reglementarea actuală a art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede un prag maxim de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, al prejudiciului produs prin comiterea faptelor de la art. 6^1, 8 sau 9 pentru care se poate aplica cauza de nepedepsire, ca urmare a acoperirii prejudiciului, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, spre deosebire de reglementarea anterioară (Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost modificată, fiind introdus articolul unic pct. 4 din Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 1 aprilie 2021) care nu prevedea un prag privind prejudiciul produs prin comiterea faptei, ci doar instituia cauza de nepedepsire ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile. ... 169. În aceste condiții, soluționarea pe fond a cauzei depinde de aplicarea dispozițiilor legale actuale incidente în cauză având în vedere faptul că aplicarea cauzei de nepedepsire este condiționată de valoarea prejudiciului prevăzută de textul legal. ... 170. Chiar dacă instanța de apel va trebui să analizeze incidența legii penale mai favorabile, raportat la succesiunea de legi penale în timp, acest aspect nu este în măsură să înlăture inadmisibilitatea prezentei sesizări ca urmare a reținerii de către instanța de trimitere a dispozițiilor legale din reglementarea anterioară în prezentarea celor două opinii privind modalitatea de dezlegare a problemei care face obiectul actualei sesizări. ... 171. În ceea ce privește cea de a treia condiție prevăzută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală privind admisibilitatea sesizării, se constată că aceasta este întrunită parțial, strict la împrejurarea că prezenta chestiune de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată instanța supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs. ... 172. Este necesar însă ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței, astfel cum a reținut instanța supremă în jurisprudența sa (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015, Decizia nr. 26 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016, Decizia nr. 28 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015, Decizia nr. 3 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 16 martie 2016, Decizia nr. 10 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016, Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016 și Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018). ... 173. În ipoteza aprecierii ca admisibile a unor sesizări prin care se tinde, dimpotrivă, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la rezolvarea directă a unor chestiuni ce țin de situația în cauză, există riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile fie într-o „procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii“. ... 174. De asemenea, se observă că scopul reglementării art. 475 din Codul de procedură penală este preîntâmpinarea apariției practicii neunitare, titulari ai cererii de sesizare fiind doar instanțele, acestea având un drept suveran de a aprecia asupra sesizării, atunci când completul sesizat constată că, la procesul deliberării, interpretarea normelor de drept constituie o dificultate. ... 175. Or, din lecturarea încheierii prin care a fost sesizată Înalta Curte cu întrebarea supusă dezbaterii se observă că aceasta nu ridică probleme de interpretare a textului legal, iar conținutul normei juridice nu generează dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească. ... 176. În speță, se observă că împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, care, printre alte motive de apel, a criticat sentința penală sub aspectul greșitei soluții dispuse de instanța de fond de încetare a procesului penal sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, apreciind că, în mod eronat, s-a reținut cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale atât timp cât acoperirea prejudiciului s-a realizat ca urmare a unei proceduri de executare silită derulată de partea civilă. ... 177. În acest context se constată că, de fapt, instanța de trimitere solicită o confirmare a soluției pronunțate de instanța de fond prin care s-a reținut că plata prejudiciului, ca urmare a procedurii de executare silită, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, conduce la reținerea cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și, pe cale de consecință, încetarea procesului penal. Or, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în considerentele Deciziei nr. 26 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 13 aprilie 2018, „procedura pronunțării unei asemenea hotărâri este condiționată de existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea cauzei în care s-a dispus sesizarea, nefiind permis a se apela la acest mijloc legal în scopul de a primi de la instanța supremă rezolvarea în concret a speței“. ... 178. Prin urmare, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție poate fi făcută numai în ipoteza în care, în cursul soluționării unei cauze, se pune problema interpretării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea conduce la adoptarea unor soluții diferite în rezolvarea aceleiași spețe. ... 179. Așadar, nu se poate folosi procedura hotărârii prealabile dacă aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate în cauză. ... 180. Pentru argumentele ce precedă se apreciază că simpla lectură a prevederilor cuprinse în alin. (1^1) și (1^2 ) ale art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale este lămuritoare, neimpunându-se intervenția instanței supreme prin mecanismul întrebării prealabile. ... 181. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în Dosarul nr. 1.120/122/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ... 182. „Dacă dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile în ipoteza acoperirii prejudiciului ca urmare a unei activități nevoluntare, respectiv a unei proceduri de executare silită?“. ... 183. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, ... ...