Decizia CCR nr. 421/2014Paragraful 17

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, întrucât instanţa competentă teritorial să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii este judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită fapta. Arată că Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin inspectoratele sale, are acoperire naţională şi oficii juridice în toate zonele ţării, astfel încât orice jurist din cadrul acestor structuri poate să reprezinte ministerul în orice instanţă, mai ales că, de obicei, inspectoratele de poliţie solicită judecarea în lipsă. În plus, distanţele dintre domiciliul contravenientului şi locul săvârşirii contravenţiei pot fi foarte mari, la fel costurile de deplasare şi cazare pentru prezentarea la termenele de judecată şi pentru consultarea probelor din dosar, costuri care pot depăşi valoarea amenzii aplicate. Totodată, deplasarea necesită învoirea sau luarea de zile de concediu. Or, judecarea cauzei la instanţa de la domiciliul contravenientului ar uşura prezenţa acestuia la toate termenele, cu consecinţa susţinerii apărării în mod direct în faţa completului de judecată. Mai arată că amenzile se plătesc la domiciliul contravenientului şi merg către direcţiile locale de taxe şi impozite. În fine, invocă, la modul general, deciziile Curţii Constituţionale privind admiterea unor excepţii de neconstituţionalitate în materia regimului juridic al contravenţiilor.