Decizia CCR nr. 395/2014Paragraful 47

32. Cu privire la art. 32 din Legea nr. 165/2013, autoarea excepţiei susţine că acest text de lege condiţionează obţinerea calităţii de persoană îndreptăţită şi valorificarea dreptului de proprietate de depunerea într-un termen de decădere a unor înscrisuri aflate în posesia autorităţilor statului, autorităţi care nu au niciun interes să le elibereze. În acest context, Curtea reţine că, în prezenta cauză, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (unde se află înregistrat dosarul administrativ al autoarei excepţiei, fiind analizat sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat), a solicitat ca dosarul să fie completat cu documente clarificatoare ale situaţiei juridice a terenului solicitat. Acest demers are ca temei legal prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care prevăd că Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante. Astfel, prin art. 32 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit un termen de decădere în procedura administrativă, termen în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică, în scris, documentele necesare soluţionării cererii sale, acest termen fiind prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.