Decizia CCR nr. 302/2014Paragraful 43

28. Întrucât autorul excepţiei se află în procedura administrativă derulată în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea constată că au incidenţă în cauză doar dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 165/2013, referitoare la instituirea unui termen de decădere (iniţial de 90 de zile, prelungit ulterior la 120 de zile) în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. În opinia autorului excepţiei, acestea încalcă dreptul de proprietate, deoarece autorităţile statului "nu au niciun interes" să elibereze actele solicitate, iar prelungirea acestui termen depinde exclusiv de voinţa conducătorului unităţii, care, de asemenea, "nu are niciun interes" să-l acorde. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, "Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate". În plus, art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din aceeaşi lege arată că "nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege" constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Curtea constată, aşadar, că legiuitorul a stabilit suficiente garanţii care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a obţine, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din legea examinată faţă de garanţiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituţie se bazează doar pe ipoteza relei-credinţe sau a abuzului de putere a autorităţii publice, situaţie ce este însă sancţionată legal, astfel că aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.