Decizia CCR nr. 395/2014Paragraful 48

33. Faţă de critica autoarei excepţiei referitoare la termenul instituit prin art. 32 din Legea nr. 165/2013, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 851 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 28 septembrie 2011, "pentru raţiuni ce ţin de realizarea unui just echilibru între interesul general şi interesul particular şi de asigurarea securităţii raporturilor juridice civile, legiuitorul poate opta pentru stabilirea unor termene de decădere înăuntrul cărora titularii dreptului la obţinerea unor compensaţii să îşi poată valorifica dreptul astfel reglementat până în momentul împlinirii acestora, sub sancţiunea pierderii lui, fără a fi încălcate prevederile art. 44 din Constituţie". Totodată, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate. Ca atare, nu pot fi reţinute susţinerile autoarei excepţiei potrivit cărora "înscrisurile se găsesc în posesia autorităţilor statului, care nu au niciun interes să le elibereze". Cu atât mai mult, această critică este neîntemeiată, cu cât potrivit art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, deci şi a termenului de 30 de zile în care instituţiile deţinătoare trebuie să elibereze înscrisurile solicitate, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată, în raport cu criticile formulate.