Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 35

28. Textele de lege criticate, introduse prin Legea nr. 233/2011, prevăd condiţia confirmării paternităţii biologice a tatălui firesc pentru situaţia în care soţia acestuia solicită încuviinţarea adopţiei respectivului copil. Curtea constată că această cerinţă, realizabilă prin expertiza probei biologice ADN, intervine doar în situaţia adopţiei de către soţia tatălui firesc, deoarece, fără această intenţie, legea nu impune realizarea acestei probe faţă de tatăl a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau pe cale judecătorească, acesta din urmă conservându-şi calitatea de tată firesc şi exerciţiul drepturilor părinteşti în conformitate cu prevederile legii. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, expertiza medico-legală prin proba ADN este cerută atunci când aceasta nu a stat la baza stabilirii filiaţiei faţă de tată a copilului din afara căsătoriei, respectiv când paternitatea a fost recunoscută pe cale administrativă - ca act juridic voluntar - ori când aceasta a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii. Pornind de la acest aspect, autoarea excepţiei pune în discuţie afectarea interesului superior al copilului şi a dreptului său la viaţă intimă şi de familie prin obligarea tatălui firesc de a-şi confirma filiaţia naturală abia în faza încuviinţării adopţiei de către soţia acestuia, având în vedere că admiterea acestei cereri este condiţionată de rezultatul pozitiv al expertizei constând în proba ADN. În acest sens, este invocată Hotărârea din 27 octombrie 1994, pronunţată în Cauza Kroon şi alţii împotriva Olandei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, constatând încălcarea art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a arătat că acolo unde existenţa unei legături familiale cu un copil este stabilită, statul trebuie să acţioneze astfel încât să permită acestei legături să se dezvolte şi trebuie să acorde o protecţie juridică care să facă posibilă, chiar de la naştere sau cât mai curând posibil după aceea, integrarea copilului în familie.