Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 39

32. În ce priveşte invocarea de către autoarea excepţiei a Hotărârii din 27 octombrie 1994, pronunţată în Cauza Kroon şi alţii împotriva Olandei, Curtea constată că aceasta nu este relevantă, întrucât în speţă s-a constatat încălcarea art. 8 din Convenţie, deoarece a fost împiedicată stabilirea filiaţiei faţă de tatăl biologic, contra prezumţiei de paternitate a soţului mamei. Cu acel prilej, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "respectul faţă de viaţa de familie cere ca realitatea biologică şi socială să prevaleze asupra unei prezumţii legale care loveşte frontal atât faptele stabilite, cât şi dorinţele persoanelor în cauză, fără a aduce beneficii reale cuiva". De altfel, această hotărâre a instanţei de contencios a drepturilor omului a fost invocată, cu titlu de argument, în Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii. Prin această decizie, Curtea Constituţională a arătat că "Esenţială (...) este, dincolo de mobilurile particulare care pot fi diferite, raţiunea comună constând în asigurarea prevalenţei realităţii asupra ficţiunii." Acest considerent poate fi contras din contextul respectivei speţe, având valoare de principiu, de sine stătătoare. În acelaşi sens, Curtea reţine şi că în cauzele implicând dreptul la viaţă privată şi drepturile părinteşti, în care a fost invocat art. 8 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus accentul pe obligaţia autorităţilor statului de a face toate demersurile şi a cerceta cu atenţie toate elementele proprii cauzei, pentru a hotărî în favoarea ocrotirii interesului superior al copilului, care prevalează celui al părintelui.