Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 44

37. Recunoaşterea, ca mijloc de probă, reprezintă mărturisirea unui fapt presupus a fi real din trecut, prin care un bărbat declară în mod voluntar că este tatăl natural al unui copil din afara căsătoriei. Legea nu cere la acest moment efectuarea de către pretinsul tată a probei ADN, care să confirme legătura de sânge cu respectivul copil, deoarece primordială, în situaţia copilului din afara căsătoriei, este ocrotirea interesului său superior, constând în dobândirea, cu efect retroactiv, a stării civile şi a celorlalte drepturi ce decurg, potrivit legii, din actul recunoaşterii. Este adevărat că, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie, "Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie", iar diferite norme convenţionale în materia drepturilor copiilor interzic discriminarea lor în drepturi, însă, pentru exercitarea plenară a tuturor drepturilor garantate copilului din afara căsătoriei, trebuie identificat şi destinatarul obligaţiilor corelative, respectiv tatăl, în cazul de faţă. Lipsa probei ADN în acest moment încurajează actele de recunoaştere voluntară a paternităţii copilului din afara căsătoriei, obiectivul major al statului, în calitate de protector al drepturilor copilului şi de legiuitor al măsurilor de protecţie corespunzătoare, fiind de a da naştere, chiar şi pe baza unei declaraţii în formă autentică, unui statut civil în beneficiul copilului care nu are, în mod legal, un tată, statut cu toate elementele sale specifice de identitate şi consecinţele juridice pe care legea i le conferă.