Decizia ÎCCJ nr. 23/2023 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 10. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 9 noiembrie 2021 cu nr. 32.435/3/2021, instituția reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.596 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale acordate în perioada detașării în cadrul reclamantei, respectiv 1.10.2018-31.12.2018, și drepturile salariale la care ar fi fost îndreptățită în această perioadă, potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, precum și la plata accesoriilor aferente debitului datorat, calculate de la data plății drepturilor salariale necuvenite și până la data restituirii integrale a debitului principal. ... 11. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele acordate prin intermediul dispoziției de detașare nr. xxxx/1.10.2018 nu se circumscriu noțiunii de plată nedatorată, având în vedere că din conținutul actului de detașare se poate deduce cu exactitate cuantumul sumei ce urma a fi plătită cu titlu de drepturi salariale, fiind exclusă orice îndoială referitoare la acest aspect. Dacă voința legiuitorului ar fi fost aceea de a stabili reguli derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează instituția detașării, prin intermediul Legii-cadru nr. 153/2017, pentru ipoteza salariaților detașați din domeniul privat în cel public, acestea ar fi fost prevăzute în mod expres. A mai susținut că Legea-cadru nr. 153/2017 nu reglementează această situație particulară, astfel că drepturile salariale ale persoanelor detașate în aceste condiții nu pot fi guvernate de dispozițiile legii speciale, dispoziții care, în orice caz, nu derogă de la prevederile dreptului comun. ... 12. Prin Sentința nr. 977 din 15 februarie 2022, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând, pe de o parte, că sumele a căror restituire se solicită au reprezentat parte a drepturilor salariale aferente perioadei 1.10.2018-31.12.2018, plata voluntară a acestora nefiind efectuată din eroare, ci în temeiul dispoziției de detașare (care, în cazul pârâtei detașate în cadrul instituției reclamante, ține loc de contract individual de muncă). ... 13. Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că instituția plății nedatorate nu devine incidentă în situația cererii care vizează restituirea unei sume de bani achitate în executarea unui contract individual de muncă, valabil la data efectuării plăților drepturilor salariale. Chiar dacă dispozițiile prin care s-a stabilit că pârâta beneficiază pe perioada detașării de drepturile salariale mai favorabile avute la angajatorul cedent au fost emise cu nerespectarea prevederilor legii salarizării bugetarilor, nulitatea acestor dispoziții, ce reprezintă sancțiunea legală care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, nu intervine de drept. Câtă vreme aceste acte juridice nu au fost anulate, nu au fost invalidate, acestea și-au produs pe deplin efectele juridice și nu se poate considera că plățile salariale făcute în baza acestor acte „nu au avut o bază legală“. Mai mult decât atât, potrivit art. 57 alin. (2) din Codul muncii, constatarea nulității contractului individual de muncă (în speță, dispoziția de detașare/prelungire detașare) produce efecte doar pentru viitor. ... 14. Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe arătând că în materia restituirii drepturilor salariale încasate fără drept sunt esențiale două condiții: existența unei plăți în sens obiectiv către salariat și caracterul nedatorat al acesteia. În ceea ce privește prima condiție, a susținut că este îndeplinită, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, iar referitor la cea de-a doua condiție, a arătat că deciziile Camerei de Conturi a municipiului București au reținut că au fost nedatorate drepturile salariale ce au fost achitate personalului detașat la instituția apelantă și care depășesc nivelul încasat pentru funcții similare. ... 15. Apelanta-reclamantă a susținut că Legea-cadru nr. 153/2017 are caracter de lege specială în raport cu prevederile Codului muncii, derogând așadar de la dispozițiile art. 45-47 din Codul muncii, în situația detașărilor dispuse în sistemul public de la un angajator care își desfășoară activitatea în sectorul privat. În concluzie, dispozițiile privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt aplicabile tuturor angajaților, chiar dacă aceștia ar fi detașați de la societăți comerciale private. ... 16. Intimata-pârâtă a arătat, prin întâmpinare, că salariul achitat de către apelanta-reclamantă nu reprezintă o sumă nedatorată și nu încalcă dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, atât timp cât salariul a fost acordat în baza prevederilor Codului muncii, ce reglementează instituția detașării. Având în vedere că a fost detașată din cadrul unei societăți private, raportul de muncă al intimatei continuă să fie guvernat de dispozițiile Codului muncii și pe perioada detașării, chiar dacă această detașare are loc într-o instituție publică, cu menținerea tuturor clauzelor esențiale inserate în contractul individual de muncă încheiat prin acordul de voință al salariatului cu angajatorul. ... ...