Decizia CCR nr. 301/2014Paragraful 40

26. În sfârşit, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că autorii excepţiei nu au formulat critici distincte care să demonstreze pretinsa lor neconstituţionalitate, astfel că, din această perspectivă, excepţia este inadmisibilă. În plus, Curtea observă că normele criticate sunt de abrogare şi conţin două teze: prima, referitoare la abrogarea oricărei dispoziţii referitoare la "evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare", şi a doua, privind abrogarea oricărei dispoziţii referitoare la "măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare". Or, abrogarea la care face referire prima teză a textului este rezultatul firesc şi impus de tehnica legislativă a corelării cu prevederile art. 21 alin. (6) , de asemenea criticate, excepţie în privinţa căreia s-a arătat mai sus că este inadmisibilă; iar în privinţa celei de-a doua teze, referitoare la abrogarea modalităţilor de compensare, Curtea observă că legiuitorul a intervenit asupra acestora ulterior, prin Legea nr. 368/2013, în sensul că art. 1 alin. (2) prevede, în prezent, nu doar modalitatea de compensare prin puncte (unică până la acel moment), ci şi compensarea cu bunuri şi măsuri prevăzute de Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991 şi de Legea nr. 1/2000. Or, în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) , s-a arătat în precedent că aceasta este inadmisibilă. În plus, între actuala redactare a art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua din lege, Curtea remarcă o lipsă de corelare ce nu a fost avută în vedere la momentul adoptării Legii nr. 368/2013, aspect care însă nu este de natură a afecta constituţionalitatea normei juridice în sine.