Decizia CCR nr. 302/2014Paragraful 9

5. Prin Decizia civilă nr. 4.212 din 17 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.179/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) , art. 4, art. 21 alin. (6) , art. 22, art. 27, art. 31-33 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Grigore Popescu într-o cauză civilă aflată în recurs având ca obiect, la fond, solicitarea acestuia de a obliga pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să repartizeze dosarul său (privind notificarea adresată Primăriei Municipiului Bucureşti, finalizată cu o dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în bani) unui consilier, în vederea analizării acestuia pentru a fi adusă la îndeplinire dispoziţia entităţii publice şi să emită, în consecinţă, titlul de despăgubire. Împotriva sentinţei instanţei de fond, prin care acţiunea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul că pârâtele au fost obligate să desemneze un evaluator şi să emită apoi titlul de despăgubire, instituţiile publice au declarat recurs. Instanţa de recurs, prin aceeaşi decizie (irevocabilă) prin care a sesizat şi Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, hotărând, totodată, că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă.