Decizia CCR nr. 286/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că premisele în fapt şi în drept de la care pornesc autorii excepţiei sunt eronate, întrucât aceştia consideră că edificarea construcţiei în lipsa autorizaţiei este un status quo care trebuie supus reglementării existente la acel moment. În realitate, este vorba despre situaţii viitoare cărora le vor fi aplicabile dispoziţiile legii noi, dispoziţii de ordine publică ce înlătură regimul derogatoriu prin care se permitea intrarea în legalitate. Observă că autorii au înţeles să îşi fundamenteze critica pe prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care permiteau autorităţii ce sancţiona contravenţia să acorde un termen pentru intrarea în legalitate. Or, acest termen aflându-se în derulare la data intrării în vigoare a legii, aplicabilitatea acestora ţine de puterea de apreciere a judecătorului. Arată, de asemenea, că, din perspectiva art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, excepţia apare ca neîntemeiată, întrucât diferenţa de tratament juridic rezultă dintr-o situaţie obiectiv diferită, determinată de caracteristicile tehnice şi urbanistice ale construcţiei.