Decizia CCR nr. 286/2014Paragraful 26

19. Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile. Pornind de la prevederile art. 5 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare, coroborate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, autorii susţin că intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire ar reprezenta o sancţiune contravenţională complementară, întrucât se poate dispune de către autoritatea publică competentă numai odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) , deci concomitent cu aplicarea sancţiunii contravenţionale principale. Dincolo de interpretarea personală dată de autorii excepţiei semnificaţiei intrării în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire, Curtea observă că aceştia sunt nemulţumiţi de faptul că nu beneficiază de prevederile anterioare mai permisive, fiind nevoiţi să se supună celor actuale, care nu mai menţin regimul derogatoriu în virtutea căruia aceştia aveau posibilitatea remedierii ulterioare a neregularităţilor din documentaţia necesară edificării unei construcţii. Curtea observă că stabilirea legii mai favorabile revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze cu privire la aplicabilitatea, în funcţie de împrejurările cauzei, a unei legi sau a alteia. Ca atare, critica astfel formulată nu vizează chestiuni de constituţionalitate, autorii acesteia punând în evidenţă aspecte legate de aplicarea legii, de soluţionarea conflictului de legi în timp, atribut exclusiv al instanţei care trebuie să determine legea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său.