Decizia CCR nr. 261/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În acest sens, arată că, la data emiterii actelor de sancționare, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor (anul 2011), nu avea cum să anticipeze că legiuitorul va adopta, la presiunea opiniei publice, o succesiune de legi contravenționale mai favorabile și nu avea cum să formuleze plângeri cuprinzând apărări bazate pe legi care urmau să fie adoptate. Or, ulterior, în anul 2012, a fost adoptată Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Însă, la momentul adoptării Legii nr. 144/2012, nu mai putea formula plângere împotriva proceselor-verbale de contravenții, întrucât acestea fuseseră emise în anul 2011 și expirase termenul de decădere de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. (1) din Ordonanța nr. 2/2001, termen în care putea formula plângere contravențională. De asemenea, ulterior, a fost pronunțată Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiției - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care poate fi asimilată unei legi contravenționale mai favorabile. Cu toate acestea, dispozițiile de lege criticate nu permit ca, în cadrul contestației la executare, să se invoce legea contravențională mai favorabilă, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție. ...