Decizia CCR nr. 162/2025Punctul 18

18. Referitor la critica raportată la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea observă că autorul excepției a formulat plângere contravențională la instanța de judecată competentă, prilej cu care a ridicat prezenta excepție de neconstituționalitate. În jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 418 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 19 februarie 2025, paragraful 22), Curtea a reținut că accesul liber la justiție al persoanei care a fost sancționată contravențional este asigurat prin posibilitatea de a formula plângere, în condițiile prevăzute de art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunilor aplicate. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia autorul excepției a fost în imposibilitate de a depune plângere contravențională înăuntrul perioadei de valabilitate a dovezii cu drept de circulație, întrucât nu i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, Curtea reține că acesta este un aspect de fapt, care nu poate atrage neconstituționalitatea textelor de lege criticate. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14), instanțele judecătorești au competența exclusivă de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. ...