Decizia ÎCCJ nr. 18/2023 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a adresat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 34. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, față de următoarele considerente: (i) sesizarea are loc în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, instanță competentă să soluționeze cauza în recurs; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție judecă cauza în ultimă instanță, având în vedere faptul că este vorba despre un litigiu în materia contenciosului administrativ, iar cauza se află în stadiul procesual al recursului în fața curții de apel, în urma rejudecării; (iii) de lămurirea modului de interpretare a prevederilor art. 527 alin. (1) din Codul administrativ depinde soluționarea cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea. Astfel, obiectul acțiunii în rejudecare îl constituie obligarea pârâtului la plata de despăgubiri ca urmare a anulării deciziei privind constatarea încetării de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantului. Instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a prevederilor art. 527 alin. (1) din Codul administrativ, reținând că, în perioada noiembrie 2020 - iunie 2021, reclamantul a realizat venituri din pensie pentru limită de vârstă în baza Deciziei de pensionare nr. 362.395 în cuantum brut de 22.975 lei, astfel că instanța de fond a făcut diferența între suma de 77.952 lei, reprezentând cuantumul brut al salariilor de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu i-ar fi încetat raportul de serviciu, și suma de 22.975 lei reprezentând cuantumul brut al veniturilor obținute din pensie. În recursul formulat împotriva sentinței recurate, recurentul-reclamant a invocat, în cadrul criticilor de nelegalitate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma faptului că prima instanță ar fi interpretat eronat prevederile art. 527 alin. (1) din Codul administrativ. În opinia recurentului-reclamant, trebuie avute în vedere prevederile art. 118 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind pensiile publice care permit cumulul pensiei pentru limită de vârstă cu veniturile din activități dependente. Recurentul-reclamant a mai arătat că pensia pentru limită de vârstă și salariul își au izvorul în norme legale diferite, iar venitul din pensie se cuvine pensionarului independent de existența altor surse de venituri. Conform susținerilor recurentului-reclamant, procedându-se la scăderea pensiei din salariu, se ajunge nu numai la diminuarea contribuției datorate statului, dar și la diminuarea dreptului la pensie al reclamantului, în condițiile în care la recalcularea pensiei se va folosi o bază de calcul mai mică. Așadar, de modul de soluționare a chestiunii de drept menționate anterior depinde soluția asupra căii de atac formulate de recurentul-reclamant, astfel că este îndeplinită condiția privind relația de dependență între chestiunea de drept și modalitatea de soluționare a fondului cauzei; (iv) condiția privind noutatea chestiunii de drept este îndeplinită, întrucât la nivelul examenului jurisprudențial efectuat de către instanță nu a rezultat că s-a cristalizat încă o jurisprudență unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare. De asemenea, instanța de trimitere a constatat că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat printr-o altă hotărâre, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție; (v) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării 35. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, instanța de trimitere a constatat că analiza dispozițiilor legale invocate în cauză conduce la două interpretări diferite, după cum urmează. ... 36. Într-o primă interpretare, s-ar putea considera că, în situația în care, în perioada cuprinsă între momentul încetării raportului de serviciu și momentul reintegrării efective, funcționarul public a realizat orice venituri, despăgubirea datorată de autoritatea publică ce a emis actul administrativ nelegal privind încetarea raporturilor de serviciu, care a fost anulat ulterior, cuprinde doar diferența dintre toate veniturile obținute în perioada respectivă și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. ... 37. În sprijinul acestei interpretări pledează un argument derivând din interpretarea literală a prevederii legale menționate, care face trimitere, în mod expres, la diferența dintre veniturile obținute în perioada respectivă și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. ... 38. De asemenea, regula de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge nici interpretului nu îi este permis să distingă conduce la aceeași soluție. Astfel, dacă legiuitorul ar fi dorit să excludă venituri realizate dintr-o anumită sursă, ar fi făcut-o în mod expres, iar, în lipsa unei astfel de prevederi exprese, textul legal ar trebui înțeles în sensul că orice venit realizat în perioada relevantă intră în calculul diferenței la care face trimitere Codul administrativ. ... 39. Un alt argument în sprijinul unei astfel de interpretări largi rezultă din interpretarea istorică a dispoziției legale. Astfel, anterior intrării în vigoare a Codului administrativ era în vigoare Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care la art. 106 alin. (1) prevedea că: „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.“ ... 40. Interpretarea istorică a acestor norme juridice ar putea permite concluzia potrivit căreia voința legiuitorului, la edictarea normei juridice a cărei interpretare se cere, a fost aceea de a restrânge cuantumul despăgubirilor datorate în cazul anulării actelor administrative de încetare a raportului de serviciu, prin excluderea veniturilor realizate de funcționarul public în perioada relevantă, astfel încât să se ajungă ca despăgubirile să acopere doar cuantumul salariului de care funcționarul public ar fi beneficiat. ... 41. O interpretare contrară posibilă este aceea că voința legiuitorului a fost ca doar veniturile de natură salarială să fie avute în vedere la calculul diferenței prevăzute de norma juridică, și nu și veniturile de altă natură. ... 42. Pentru o astfel de soluție pledează interpretarea coroborată a prevederilor art. 527 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 și art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, care permite cumularea veniturilor din salarii cu veniturile din pensie pentru limită de vârstă. ... 43. Un alt argument în sprijinul unei interpretări restrictive este cel susținut de reclamant, potrivit căruia, în situația veniturilor din pensii, procedându-se la scăderea pensiei din salariu, se ajunge nu numai la diminuarea contribuției datorate statului, dar și la diminuarea dreptului la pensie al reclamantului în condițiile în care la recalcularea pensiei se va folosi o bază de calcul mai mică. ... ... ...