Decizia CCR nr. 198/2014Paragraful 10

6. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, se susţine că măsura revocării suspendării condiţionate şi a dispunerii executării în întregime a pedepsei închisorii, indiferent de momentul săvârşirii noii infracţiuni în interiorul termenului de încercare, discriminează persoanele condamnate care săvârşesc o nouă infracţiune spre sfârşitul termenului de încercare, când perioada de timp aferentă pedepsei a cărei suspendare condiţionată a fost dispusă s-a scurs, în raport cu cele care săvârşesc noua infracţiune la începutul termenului de încercare. Se arată că dispunerea executării în întregime a pedepsei anterior aplicate, în cazul primei categorii de persoane condamnate, echivalează cu o dublă executare a pedepsei, fapt ce dă naştere unor situaţii inechitabile. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) , potrivit cărora nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. Se face paralelă între instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei şi instituţia graţierii, în cazul căreia, conform dispoziţiilor art. 120 alin. 1 din Codul penal din 1969, dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată, arătându-se că prevederile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu sunt corelate cu cele anterior referite.