Decizia ÎCCJ nr. 8/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept care se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 53. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 54. Prevederile legale enunțate relevă condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții ce trebuie întrunite în mod cumulativ: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 55. După cum reiese din încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererile conexe formulate în cauza aflată în apel pe rolul instanței de trimitere au ca obiect modificarea, în temeiul art. 914 din Codul civil, a suprafețelor de teren înscrise în cărțile funciare pe numele fiecăruia dintre reclamanți, pentru imobile învecinate, în sensul menționării suprafețelor reale rezultate din măsurători. ... 56. Cât privește competența de soluționare în primă instanță a unor astfel de cereri, nici în Codul de procedură civilă, nici în Legea nr. 7/1996 nu se regăsește o normă de atribuire explicită unei anumite instanțe, însă este suficient, din acest punct de vedere, că Judecătoria Timișoara a considerat în cauză că este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată (la termenul de judecată din 6 martie 2019), în virtutea art. 94 pct. 1 din Codul de procedură civilă, făcând aplicarea normei de drept comun referitoare la competența judecătoriei, iar această apreciere nu a făcut obiectul vreunei contestări. ... 57. În condițiile în care hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 [cu excepția celor de la lit. k) , ce nu interesează cauza de față, nefiind vorba despre o cerere evaluabilă în bani] nu sunt supuse recursului, astfel cum prevede art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, trebuie constatat că instanța de apel care a formulat prezenta sesizare soluționează cauza în ultimă instanță, pronunțând o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 58. Prin urmare, sunt întrunite primele trei condiții de admisibilitate a sesizării. ... 59. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită, însă, condiția noutății problemei de drept. ... 60. Referitor la această cerință de admisibilitate, în jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a statuat în mod constant că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, dar și de una mai veche, însă în acest caz caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări concretizate într-o practică judiciară consacrată. ... 61. Prin urmare, depășirea stadiului unei practici incipiente, în curs de formare, și conturarea unei practici în legătură cu chestiunea de drept în discuție relevă împrejurarea că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, iar chestiunea de drept care a suscitat-o nu poate fi considerată ca având caracter de noutate. ... 62. Această concluzie se impune și atunci când s-ar putea decela o practică neunitară în abordarea și rezolvarea chestiunii de drept. ... 63. O asemenea premisă a stabilirii elementului de noutate a chestiunii de drept valorifică funcția mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare și asigură evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile neavând rolul de a da o soluție unei practici divergente deja existente. ... 64. Cu titlu exemplificativ pot fi amintite în acest sens următoarele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; Decizia nr. 8 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 23 martie 2017; Decizia nr. 31 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22 iunie 2017; Decizia nr. 82 din 20 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 23 februarie 2018; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019; Decizia nr. 15 din 8 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 29 mai 2019 etc. ... 65. Sesizarea de față aduce în discuție, pe de o parte, Codul civil, iar, pe de altă parte, o reglementare relativ recentă, respectiv art. 41 din Legea nr. 7/1996, în condițiile în care forma acestei norme de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 5 octombrie 2018 (la care au fost conexate alte două cereri formulate tot în anul 2018) a fost configurată parțial, în privința alin. (2) -(4) și (6) , prin Legea nr. 150/2015 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 (în vigoare de la 24 septembrie 2015, odată cu republicarea Legii nr. 7/1996) și parțial prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2018 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2018 (în vigoare din 23 aprilie 2018) și prin Legea nr. 185/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2018 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, cu modificările ulterioare (în vigoare din 26 iulie 2018). ... 66. Cu toate acestea, din examinarea hotărârilor atașate răspunsurilor comunicate de către curțile de apel la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și chiar a hotărârilor anexate sesizării de față de către instanța de trimitere rezultă că instanțele s-au confruntat cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării de față, iar numărul hotărârilor judecătorești care o reflectă, pronunțate începând cu anul 2018, este unul semnificativ (30) . ... 67. Astfel, întrebarea adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează, în esență, admisibilitatea cererii de modificare a descrierii imobilului înscris în cartea funciară în baza Decretului-lege nr. 115/1938, cerere formulată în temeiul art. 914 din Codul civil (ce poate privi, potrivit normei, și suprafața imobilului), în condițiile în care Legea nr. 7/1996 conține în art. 41 o reglementare a procedurii de urmat în cazul în care suprafața din măsurători depășește cu mai mult de 10% inclusiv, în cazul terenurilor din intravilan, și cu mai mult de 5% în cazul terenurilor din extravilan suprafața înscrisă într-o carte funciară ori suprafața din actele de proprietate. ... 68. Din hotărârile judecătorești examinate reies două linii jurisprudențiale de abordare a chestiunii de drept. ... 69. Într-o opinie se consideră că cererile în justiție întemeiate pe dispozițiile art. 914 din Codul civil nu pot fi primite în absența unui titlu de proprietate, proprietarul imobilului având la îndemână pentru intabularea dreptului asupra suprafeței excedentare, stăpânite în fapt, doar procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 7/1996, care presupune notarea posesiei și intabularea ulterioară în condițiile art. 13 alin. (7) lit. a) și b) din Legea nr. 7/1996, la care trimite art. 41 alin. (9) (respectiv după trecerea unui termen de 3 ani de la momentul notării posesiei în cartea funciară sau, după caz, în urma dobândirii dreptului de proprietate prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege). ... 70. În cea de-a doua opinie, cererile formulate în temeiul art. 914 din Codul civil sunt admisibile și în absența unui titlu de proprietate pentru suprafața excedentară, întrucât proprietarul este deja înscris în cartea funciară, iar menționarea în cartea funciară a suprafeței de teren reale este permisă de art. 914 din Codul civil. ... 71. Instanțele au dat o anumită interpretare și aplicare textelor de lege indicate în sesizarea de față, fără a fi vorba despre un context legislativ nou sau modificat, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 72. Este de precizat și faptul că hotărârile judecătorești examinate provin din 4 dintre cele 7 curți de apel din regiunile de carte funciară unde s-au aplicat dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 (respectiv curțile de apel Târgu Mureș, Oradea, Brașov și, în special, Timișoara). ... 73. Chiar dacă numărul hotărârilor judecătorești pronunțate la nivelul fiecărei curți de apel nu este unul mare (cu excepția Curții de Apel Timișoara), este relevant faptul că s-a dat o anumită dezlegare problemei de drept în mai multe dintre instanțele ce puteau fi învestite cu soluționarea acesteia, și nu numai la nivelul instanței de trimitere, iar, pe de altă parte, nu se poate prezuma că inconsistența jurisprudenței existente indică în mod neechivoc o practică în curs de formare, astfel încât să fie necesar un control a priori al legii pentru preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare, amploarea jurisprudenței dintr-o anumită perioadă de timp putând fi determinată de mai mulți factori, obiectivi și/sau subiectivi, a căror incidență nu poate împiedica constatarea că instanțele au avut ocazia să se pronunțe chiar asupra chestiunii de drept (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 27 din 16 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2018). ... 74. Față de cele ce precedă se constată că nu este întrunită condiția noutății, astfel încât sesizarea este inadmisibilă, fără a fi necesar a se examina și celelalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... ...