Decizia CCR nr. 167/2014Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat acordă valoare de mijloc de probă constatării tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, "în condiţiile legii", fără ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 să prevadă care este înţelesul acestei din urmă sintagme, fapt ce lipseşte norma juridică supusă analizei de accesibilitate, precizie şi previzibilitate în aplicare. Se arată că acest aspect contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil şi se face trimitere la Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 5 ianuarie 2000 şi 8 octombrie 2008, pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70. Este subliniată competenţa Curţii Constituţionale de a analiza conformitatea textelor legale, respectiv a înţelesului lor, într-o interpretare sau alta cu exigenţele constituţionale, făcându-se referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011. Se susţine că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 din Legea fundamentală, întrucât creează un regim juridic diferit pentru persoanele urmărite penal sau judecate pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, cărora le sunt aplicabile dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă, faţă de cel aplicabil persoanelor urmărite penal şi judecate potrivit procedurii comune, în cazul cărora sunt incidente dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură penală din 1968; conform acestora, constatarea tehnico-ştiinţifică reprezintă un instrument specific fazei actelor premergătoare începerii urmăririi penale, a cărei efectuare se dispune când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, neavând valoare de mijloc de probă.