Decizia ÎCCJ nr. 1/2023 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a cauzei 11. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I civilă cu nr. 5.637/105/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 539 raportat la art. 540 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând prejudiciul moral cauzat prin arestarea nelegală. ... 12. Prin Sentința civilă nr. 2.193 din 8 octombrie 2020, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată. ... 13. Prin Decizia civilă nr. 2.210 din 13 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția I civilă, pentru următoarele considerente: (i) Deși dispozițiile legale pe care s-a întemeiat, în principal, cererea de chemare în judecată - dispozițiile art. 539 din Codul de procedură penală - și-au încetat efectele juridice, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 136/2021, acțiunea apelantului-reclamant nu poate fi respinsă de plano fără a examina, în fapt și în drept, cererea formulată, cu atât mai mult cu cât sunt încă în vigoare dispozițiile art. 9 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „orice persoană față de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condițiile prevăzute de lege“. (ii) Asupra caracterului nelegal al privării de libertate în urma arestării preventive nu se poate pronunța decât judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară, respectiv instanța de judecată. (iii) Pentru a se naște dreptul la despăgubire este necesar ca încheierea sau hotărârea pronunțată de judecător să fie definitivă și să constate că măsura a fost luată, prelungită sau menținută cu încălcarea dispozițiilor legale. Nu se pune problema nelegalității atunci când măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale. Caracterul nelegal al privării de libertate nu rezultă implicit din soluția dispusă de organele judiciare, iar hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăși, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate, având în vedere Decizia de recurs în interesul legii nr. 15/2017, în același sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia Curții Constituționale nr. 48 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 5 mai 2016, paragrafele 12, 17). (iv) Or, în litigiul pendinte, încheierile prin care s-a dispus și, ulterior, s-a prelungit măsura arestării preventive au fost contestate de către apelantul-reclamant, iar, prin încheieri definitive, contestațiile au fost respinse, ca neîntemeiate. În ceea ce îl privește pe apelantul-reclamant, nici prin încheierile definitive prin care s-a dispus și, apoi, s-a prelungit măsura arestării sale preventive de către judecătorii de drepturi și libertăți și nici prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nu s-a stabilit caracterul nelegal al privării sale de libertate, împrejurare care a fost corect stabilită de către prima instanță. ... 14. Împotriva deciziei civile pronunțate de instanța de apel a declarat recurs apelantul-reclamant, susținând, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 539 din Codul de procedură penală, cu nesocotirea Deciziei Curții Constituționale nr. 136/2021, întrucât a condiționat dreptul la despăgubiri de nelegalitatea privării de libertate, fără a lua în considerare faptul că, în cauză, măsura arestării preventive apare ca fiind una nedreaptă prin raportare la soluția de achitare. ... 15. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă cu nr. 5.637/105/2019, dosar în care a fost formulată sesizarea menționată la paragraful 9 din prezenta decizie. ... ...