Decizia CCR nr. 92/2014Paragraful 13

În sfârşit, se mai arată că dispoziţiile contestate înfrâng prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece oferă procurorului şi instanţei de judecată posibilitatea de a dispune trimiterea în judecată şi condamnarea unei persoane în baza unui probatoriu unic ce vizează obţinerea de înregistrări între terţe persoane fără nicio implicare a celui judecat şi condamnat, deoarece încalcă prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare şi deoarece poate conduce la încălcarea de către procuror a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că limitează folosirea în "alte cauze penale" doar a acelor convorbiri purtate între persoanele interceptate prin utilizarea propriilor mijloace de comunicare la distanţă. Astfel, în situaţia în care aparatul la care se recurge în vederea efectuării comunicării aparţine unei alte persoane decât cea interceptată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că există o ingerinţă comisă de autorităţile publice în exercitarea dreptului persoanei la corespondenţă şi la viaţă privată (Hotărârea din 24 aprilie 1990, pronunţată în Cauza Kruslin împotriva Franţei, paragraful 26).