DECIZIE 63/2022Punctul V

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 50. Apelanta-reclamantă apreciază că în cauza pendinte sunt aplicabile prevederile art. 58 din Legea nr. 136/1995, având în vedere că raportul juridic s-a născut sub imperiul acestei legi, raportat la data încheierii poliței de asigurare din 24 iulie 2015, și, în consecință, sesizarea trebuie să aibă în vedere această prevedere legală, nicidecum pe cea cuprinsă în art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017. ... 51. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării/ înregistrării în România. Regimul juridic al contractului de asigurare obligatoriu este conturat de art. 3 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data nașterii raportului de drept. ... 52. Asigurarea de răspundere civilă funcționează ca o asigurare împotriva riscului de a plăti despăgubiri către terții prejudiciați prin fapta ilicită ce atrage răspunderea civilă a asiguratului. Prin asigurarea obligatorie se urmărește în principal protejarea victimelor accidentelor de circulație prin repararea prejudiciilor suferite de acestea (prin avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin vătămarea corporală sau decesul unor persoane), sfera cuprinderii în asigurare fiind lărgită considerabil prin art. 51 din Legea nr. 136/1995. ... 53. Cele patru cazuri de regres reglementate de art. 58 din Legea nr. 136/1995 permit recuperarea despăgubirilor plătite acolo unde, față de gravitatea culpei persoanei responsabile și a periculozității sociale a faptei săvârșite, suportarea definitivă a despăgubirilor plătite de asigurător ar fi în contradicție cu funcția preventivă și educativă a responsabilității civile și cu principiile de bază ale funcționării asigurării. ... 54. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2.210 din Codul civil, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. ... 55. Dacă s-ar accepta teza potrivit căreia dreptul la regres al asigurătorului, prevăzut de dispozițiile art. 2.210 din Codul civil, ar fi unul distinct și propriu, întemeiat pe un drept material izvorât din asigurare, ar însemna să fie ignorată natura juridică a răspunderii persoanei vinovate față de asigurător, fondată pe subrogația reală, aceea de răspundere civilă delictuală și nicidecum contractuală. ... 56. Astfel, apelanta-reclamantă apreciază că dreptul la acțiune în regres al asigurătorului care a indemnizat persoana păgubită în contra persoanei vinovate de producerea prejudiciului este supus termenului general de prescripție de 3 ani, potrivit dispozițiilor art. 2.517 din Codul civil, care începe să curgă de la data efectuării plății de către asigurător, iar nicidecum termenul special de prescripție de 2 ani, aplicabil în raporturile de asigurare, prevăzut de art. 2.519 din Codul civil. ... 57. Intimatul-pârât, prin reprezentantul convențional prezent în instanță la termenul de judecată din 15 iunie 2022, a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea chestiunii de drept, fără a dezvolta motive în argumentarea poziției sale procesuale. ... 58. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. ... ...