DECIZIE 63/2022Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 75. Pentru legala învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile care să dea dezlegare unei chestiuni de drept, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă au fost instituite o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, a căror îndeplinire trebuie realizată cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 76. Se constată, verificând elementele sesizării de față, că primele cerințe de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării, respectiv stadiul soluționării pricinii în ultimă instanță [în contextul neinvocării, în termenii art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a necompetenței materiale a judecătoriei], sunt întrunite. ... 77. De asemenea, este relevată legătura cu soluționarea cauzei în apel a problemei duratei termenului de prescripție, în contextul în care judecata în primă instanță a constat în respingerea acțiunii pe temeiul excepției prescripției extinctive, fiind contestată, în calea de atac, dezlegarea dată acestei excepții din perspectiva termenului aplicat. ... 78. În ce privește însă condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă unei dezlegări de principiu, aptă să preîntâmpine jurisprudența neunitară, se constată o serie de neregularități, care fac demersul inadmisibil. ... 79. Astfel, referitor la această cerință, ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept reală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut, în jurisprudență, că, în condițiile în care art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“, ea este supusă unei evaluări în concret, din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile. ... 80. Așa cum s-a arătat și în doctrină, pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile și controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal. ... 81. Jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință a statuat constant că în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (în acest sens, spre exemplu, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018). ... 82. Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului. ... 83. Ceea ce este definitoriu pentru această procedură este deci dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a lui, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate. ... 84. Este vorba, așadar, despre o interpretare în drept cu caracter de principiu asupra unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă cauzei de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea raportului litigios, iar nu de determinarea, în concret, a acestei norme de către instanța supremă, căreia ulterior instanța de trimitere să îi facă aplicare punctuală la speță, întrucât nu acesta este scopul mecanismului instituit prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 85. Or, potrivit obiectului sesizării, instanța de trimitere solicită lămuriri asupra înțelesului dispoziției art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, care reglementează acțiunea în regres a asigurătorului împotriva propriului asigurat în condițiile descrise de normă, în sensul de a se indica dacă o astfel de acțiune este supusă unei prescripții extinctive în termenul de 2 ani, prevăzut de art. 2.519 alin. (1) din Codul civil, sau, dimpotrivă, îi este incident termenul de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 coroborat cu art. 2.521 din Codul civil. ... 86. Se constată că dispoziția legală supusă interpretării [art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995] nu prezintă nicio neclaritate în redactarea și conținutul ei, aceasta reglementând în termeni clari, neechivoci, situația în care asigurătorul se poate regresa, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de despăgubiri, împotriva propriului asigurat, atunci când accidentul a fost produs de acesta „în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție“. ... 87. În realitate, nelămurirea instanței de trimitere vizează regimul juridic al acțiunii în regres deduse judecății, sub aspectul prescripției extinctive, solicitând instanței supreme să îi indice dacă trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 2.519 alin. (1) din Codul civil, incidente materiei raporturilor de asigurare, sau, dimpotrivă, aplicarea dispozițiilor art. 2.517 din Codul civil, coroborate cu cele ale art. 2.528 alin. (1) din Codul civil, specifice materiei răspunderii civile delictuale, întrucât riscul asigurat a constat în săvârșirea unei fapte ilicite. ... 88. Instanța de trimitere nu prezintă nicio argumentare în legătură cu dificultățile de interpretare pe care i le-ar ridica textul de lege indicat, impedimentul pe care îl relevă fiind dat de alegerea normei a cărei aplicare să o facă raportat la datele particulare ale speței, în aprecierea regimului prescriptibilității acțiunii. Altfel spus, dacă se situează în materia raporturilor de asigurare sau este vorba despre cea a răspunderii civile delictuale, ca urmare a subrogării asigurătorului în drepturile terțului, victimă a accidentului. ... 89. Formularea în acești termeni a sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile nu se circumscrie însă exigențelor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru că nu urmărește, în realitate, o interpretare și dezlegare de principiu asupra unor norme neclare, lapidare, incoerente, ci, dimpotrivă, pune o problemă de identificare a normei incidente raportat la materia de drept căreia ar trebui să îi fie circumscrisă acțiunea dedusă judecății. ... 90. Or, acesta este atributul instanței de trimitere, în virtutea plenitudinii ei de jurisdicție, de a da calificare raportului juridic dedus judecății - ca fiind corespunzător materiei asigurărilor sau, dimpotrivă, celei a răspunderii civile delictuale - în funcție de care să facă aplicarea textelor de lege incidente, inclusiv sub aspectul prescripției extinctive. ... 91. Aceasta presupune identificarea dreptului subiectiv a cărui protecție se urmărește prin promovarea acțiunii, cu fundamentul său juridic, regăsit în săvârșirea unei fapte ilicite de către propriul asigurat (riscul asigurat), care îl îndreptățește pe asigurător la regres, ca urmare a subrogării acestuia în drepturile creditorului plătit. ... 92. Toate aceste elemente ce trebuie supuse calificării rezultă însă, în mod punctual, din situația de fapt a pricinii, căreia instanța de trimitere trebuie să îi dea încadrarea în drept corespunzătoare, ceea ce îi va permite determinarea corectă a regimului juridic al acțiunii, inclusiv sub aspectul prescripției extinctive și deci al duratei termenului incident. ... 93. Prin urmare, în sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, sub pretextul lămuririi unei norme care, în realitate, nu ridică nicio problemă de interpretare, se solicită, de fapt, determinarea de către instanța supremă a dispoziției legale incidente duratei termenului prescripției extinctive, căreia apoi instanța de trimitere să îi facă aplicarea pentru o corectă rezolvare a criticilor deduse judecății în apel. ... 94. Aceasta, în contextul în care instanța de trimitere este cea care are de stabilit norma de drept aplicabilă raportului juridic dedus judecății, în funcție de fundamentul pretențiilor concrete formulate de partea reclamantă, operațiune pe care nu o poate delega, pe calea întrebării prealabile, instanței supreme. ... 95. Or, așa cum rezultă din motivarea sesizării, dificultatea instanței de trimitere este tocmai în legătură cu această calificare, a naturii acțiunii, „ca fiind în regres, prin subrogare în drepturile persoanei păgubite, prin grefarea pe răspunderea civilă delictuală“ sau prin luarea în considerare „a raporturilor de asigurare născute din contractul de asigurare de răspundere civilă RCA“. ... 96. Prin solicitarea de a i se indica norma care guvernează termenul de prescripție incident, pe care să îl aplice raportului juridic litigios, instanța de trimitere se derobează de la obligația de a da calificarea în drept faptelor ce îi sunt deduse judecății, apelând la mecanismul hotărârii prealabile, într-o manieră nepermisă procedural, câtă vreme un asemenea demers nu poate fi deturnat de la rațiunea reglementării lui, aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată. ... 97. În mod asemănător, în doctrină s-a arătat că este exclus ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să se refere la aspecte de fapt ale pricinii cu judecata căreia a fost învestită instanța trimițătoare sau să i se solicite instanței supreme opinia asupra soluției ce se va da în cauză. ... 98. În acest sens este și jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (cu titlu de exemplu, deciziile nr. 77 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 11 februarie 2022; nr. 25 din 9 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022; nr. 43 din 27 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 septembrie 2022, etc.). ... 99. Cum s-a statuat deja în mod constant, în procedura pronunțării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a-i facilita judecătorului eliminarea ambiguităților, impreciziunilor ori lacunelor textelor legale, în scopul asigurării unor dezlegări jurisdicționale adecvate și unitare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016 (paragrafele 43-47); nr. 89 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2018 (paragrafele 82-87); nr. 65 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018 (paragrafele 53-56); nr. 6 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 3 martie 2020 (paragrafele 84-86; 102-105); nr. 52 din 20 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 21 octombrie 2020; nr. 77 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 11 februarie 2022 (paragrafele 57-63; 67-68) etc. ... 100. De altfel, instanța de trimitere nu argumentează deloc dificultatea problemei, limitându-se a arăta că nu își poate prezenta punctul de vedere, întrucât „aceasta ar echivala cu o antepronunțare, față de soluția primei instanțe și de pozițiile divergente ale părților“. În realitate, este confundată o cerință de regularitate a sesizării, prevăzută de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu una care vizează însăși admisibilitatea demersului, referitoare la demonstrarea gradului de dificultate și caracterului serios al problemei de drept, astfel cum a fost abordată constant, în jurisprudența instanței supreme, această cerință rezultată din dispozițiile referitoare la mecanismul hotărârii prealabile. ... 101. Ca atare, se constată că întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se circumscrie necesității unei interpretări in abstracto a unor dispoziții legale neclare, echivoce, neconstituindu-se într-o chestiune de drept autentică, ci reprezintă, în realitate, o solicitare de calificare a raportului juridic dedus judecății, pentru a putea fi determinată norma aplicabilă în funcție de cadrul dedus judecății în concret. ... 102. O astfel de situație contravine, cum s-a arătat, exigențelor art. 519 din Codul de procedură civilă, care impun ca sesizarea să vizeze exclusiv chestiuni de interpretare a legii, la nivel de principiu, iar nu de indicare a normei care să fie aplicată de către instanța învestită cu judecata litigiului. În acest sens sunt, spre exemplu, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; nr. 5 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 28 februarie 2018. ... 103. Din această perspectivă, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, având caracter inadmisibil, câtă vreme se tinde, în realitate, la o „delegare“ a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere către instanța supremă, îndrituită să dea doar dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să arate norma incidentă raportului litigios, a cărei aplicare să o realizeze apoi instanța de trimitere. ... 104. De asemenea, tot ca aspect al inadmisibilității sesizării, se constată că problema determinării termenului prescripției extinctive în situația acțiunii în regres promovate de asigurător împotriva propriului asigurat a primit dezlegări jurisdicționale consistente din partea instanțelor de judecată, neputându-se susține că ar fi vorba despre o chestiune de drept cu caracter de noutate, aptă să reclame intervenția instanței supreme, în scopul preîntâmpinării unei practici divergente. ... 105. În legătură cu această cerință și în lipsa unei definiții ori a unor criterii legale predeterminate, evaluarea ei în concret revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017; nr. 58 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 30 octombrie 2018, etc.). ... 106. Astfel, s-a statuat că această condiție este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori atunci când chestiuni noi de drept sunt generate de un act normativ mai vechi, în situația în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate și nu există jurisprudență cu privire la interpretarea acesteia sau dacă se impune clarificarea unei asemenea norme într-un nou context legislativ, din care rezultă dificultăți de interpretare. ... 107. Nu mai subzistă însă acest caracter de noutate pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unor interpretări concretizate într-o jurisprudență consacrată, când s-a depășit, așadar, stadiul unei practici incipiente, în curs de formare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 37 din 7 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 iulie 2020 (paragrafele 77-78); nr. 57 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.170 din 3 decembrie 2020 (paragrafele 49-62); nr. 13 din 15 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 27 aprilie 2021 (paragrafele 36-37); nr. 10 din 21 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 16 martie 2022 (paragrafele 95-98). ... 108. Or, cu privire la acțiunea în regres a asigurătorului reglementată de dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995 și la termenul de prescripție înăuntrul căruia poate fi promovată, există deja, astfel cum rezultă din examinarea hotărârilor judecătorești comunicate de instanțe, dezvoltată o consistentă jurisprudență. Împrejurarea că aceasta nu este unitară se poate constitui în premise ale declanșării celuilalt mecanism de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 514 din Codul de procedură civilă. ... 109. În concluzie, sesizarea vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile nu îndeplinește, din punctul de vedere al naturii și caracterului veritabil al chestiunii de drept, rigorile art. 519 din Codul de procedură civilă, în înțelesul dat acestora conform jurisprudenței în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 110. Pe de o parte, instanța de trimitere nu supune interpretării o normă de drept echivocă, neclară, căreia să îi fi stabilit incidența în cauză, ci, dimpotrivă, solicită instanței supreme stabilirea normei de drept aplicabile raportului juridic concret dedus judecății. ... 111. Pe de altă parte, există deja conturată o jurisprudență consistentă, pentru a mai putea subzista elementul de noutate, practica neunitară relevată de hotărârile judecătorești anexate putându-se constitui în premisele celuilalt mecanism procedural, al recursului în interesul legii. ... ...