Decizia CCR nr. 22/2014Paragraful 22

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi accesului liber la justiţie, deoarece unor situaţii juridice similare le este aplicat un regim juridic diferit, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nefiind justificată instituirea, prin art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, criticat în prezenta cauză, a unui termen de prescripţie de 6 luni al dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute, atunci când titularul acţiunii este o persoană juridică, respectiv unul din cultele religioase din România, în vreme ce, pentru persoanele fizice, art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituia un termen de prescripţie de un an al aceluiaşi drept la acţiune. Se mai arată că în acest mod este încălcat şi dreptul de proprietate al cultelor religioase, deoarece termenul de 6 luni nu este unul rezonabil, care să permită identificarea tuturor situaţiilor în care statul a încheiat contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, prin fraudarea intereselor cultului religios în cauză.