Decizia ÎCCJ nr. 72/2022 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a adresat sesizarea 17. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: (i) instanța de trimitere - Curtea de Apel Cluj - este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, în recurs, conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; (ii) de modul de dezlegare a chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât litigiul privește legalitatea unei decizii prin care a fost respinsă cererea de acordare a subvenției prevăzute de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 din cauza faptului că, în termen de 12 luni de la încheierea contractului de muncă, nu au fost disponibile fonduri pentru acordarea acestor subvenții; (iii) cu privire la chestiunea de drept în discuție, nu a fost identificată jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante pentru ca mecanismul cu funcție de prevenție a hotărârii prealabile să fie înlăturat, astfel încât și cerința noutății este îndeplinită; (iv) cu privire la chestiunea de drept, Înalta Curte nu a fost învestită cu un recurs în interesul legii sau cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile. ... 18. Instanța de trimitere consideră că este îndeplinită și condiția ca problema de drept să comporte o anumită dificultate de natură a impune o interpretare cu caracter unificator, câtă vreme nu se poate considera că textele de lege citate la paragrafele 14 și 15 din prezenta decizie ar conține o soluție legislativă clară. ... 19. De asemenea, instanța de trimitere apreciază că textele de lege citate la paragrafele 14 și 15 din prezenta decizie comportă reale dificultăți de interpretare. ... 20. Astfel, pe de o parte, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 stabilește, aparent în mod imperativ, dreptul la obținerea subvenției cu unica condiție a încadrării în muncă a categoriilor de persoane acolo enumerate, însă, pe de altă parte, art. 95 alin. (1^1) din aceeași lege prevede că aceste subvenții se acordă în limita sumelor aprobate în bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu această destinație. Ceea ce textele nu lămuresc este dacă ordonatorii de credite responsabili sunt obligați să prevadă în buget sume care să permită acordarea subvenției tuturor operatorilor economici care solicită acest lucru sau dacă, din contră, mai întâi se stabilesc aceste sume, iar apoi cererile operatorilor economici sunt soluționate, fiind de observat și că, pentru această din urmă situație, nu se stabilește modalitatea în care se vor determina operatorii economici care vor primi efectiv subvenția. ... 21. În continuare, dacă s-ar accepta cea de-a doua interpretare propusă, se observă că nu este clară nici modalitatea în care ar trebui interpretat termenul de decădere de 12 luni. Astfel, natura unui termen de decădere este, finalmente, cea a unei instituții sancționatorii în sensul că, similar situației prescripției, partea care nu își exercită dreptul într-un anumit termen este sancționată cu pierderea dreptului. Or, în speță, reclamanta-intimată a formulat cererea înăuntrul termenului de decădere, caz în care se ridică întrebarea dacă decăderea poate totuși opera pentru că în cadrul termenului nu au fost disponibile fonduri, deci pentru o chestiune neimputabilă intimatei. ... ...