Decizia CCR nr. 542/2013Paragraful 30

De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la educaţie (care include şi dreptul la învăţătură), garantat de prima frază din art. 2 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reclamă, prin însăşi natura sa, reglementarea statală. Instanţa de la Strasbourg a subliniat că asemenea reglementări nu trebuie să aducă atingere substanţei dreptului la educaţie, iar autorităţile au libertatea de a alege măsurile pe care le consideră corespunzătoare (a se vedea Hotărârea din 23 iulie 1968 pronunţată în Cauza "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 5). Or, în speţa de faţă, dreptul la învăţătură poate fi exercitat nestingherit, în intervalul de timp pentru care statul român a acordat străinului drept de şedere în acest scop pe teritoriul României, potrivit prevederilor legale cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, interval care este suficient pentru a acoperi întreaga durată a şcolarizării şi o perioadă de timp suplimentară de un an în care străinul are şansa de a-şi finaliza studiile.