Decizia ÎCCJ nr. 68/2022 (HP)Punctul III.2

III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării Membrii completului de judecată au opinii diferite asupra modalității de contopire a pedepselor din antecedența infracțională a inculpatului. Astfel, unul dintre membrii completului de judecată a apreciat că: III.2.(i) În cazul în care o infracțiune (A) (nejudecată) este concurentă atât cu infracțiunea (B) ce reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea (C) ce reprezintă al doilea termen al unei recidive postexecutorii, iar până la judecata definitivă a infracțiunii (A), pedeapsa pentru infracțiunea (B) este integral executată, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: – aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii, la contopirea acestei pedepse rezultante cu pedeapsa (C) (dacă în urma contopirii pedepselor din concurs o astfel de recidivă se naște); considerând că intervenția recidivei duce la ruperea concurenței dintre infracțiunile (A) și (C), fiind irelevantă executarea integrală a pedepsei aplicate pentru infracțiunea (B); în ipoteza contopirii pedepselor conform acestei variante, natura recidivei (recidivă postexecutorie) stabilită cu titlu de autoritate de lucru judecat la infracțiunea (C) se păstrează, cu consecința păstrării încadrării juridice a faptei și a pedepsei aplicate, urmând ca doar tratamentul sancționator specific recidivei postcondamnatorii să fie aplicat în concret în operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante pentru infracțiunile (A), (B) și (C). ... Pentru exprimarea acestei opinii, judecătorul a avut în vedere Decizia nr. 69 din 3 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.413/1/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Brăila - Secția penală, în Dosarul nr. 2.682/196/2020. De asemenea, în susținerea punctului de vedere, a invocat și Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008, pronunțată în dosarele nr. 25/2008 și 26/2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit că în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pedeapsa ce va fi executată urmează a se efectua după următorul mecanism: – se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății; ... – se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa din hotărârea definitivă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită anterior condamnării definitive; ... – apoi pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită ulterior condamnării definitive. ... În considerentele acestei decizii s-a reținut că infracțiunile săvârșite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă. Sfera concursului de infracțiuni s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracțiunile concurente și, ca atare, tot ce precedă alcătuiește concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă. În același sens este și Decizia nr. 22 din 9 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 856/1/2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în cazul în care o infracțiune (A) este concurentă atât cu infracțiunea ce reprezintă primul termen (B), cât și cu infracțiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea (C). În considerentele acestei decizii s-a reținut că, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, operațiunea de aplicare a regulilor privind concursul de infracțiuni se realizează anterior operațiunii de aplicare a regulilor privind recidiva postcondamnatorie. Totodată, a invocat și Decizia nr. 14 din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.086/1/2019, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracțiuni este în concurs și cu cea care constituie primul termen al recidivei. Judecătorul Curții de Apel Timișoara care a formulat această opinie consideră că pedepsele se contopesc în ordinea cronologică a datei săvârșirii infracțiunilor, nu în ordinea descoperirii sau judecării lor. Antecedența penală a unui subiect de drept se cuvine a fi tratată în mod unitar, astfel că se impune ca pedeapsa din prezenta cauză (A) să fie contopită după regulile concursului de infracțiuni cu pedeapsa (B), iar pedeapsa rezultantă să fie contopită cu pedeapsa (C) după regulile recidivei postcondamnatorii dacă sunt îndeplinite condițiile celor două termene de recidivă, fiind irelevant că la data judecării definitive a faptei ce a atras pedeapsa (A), judecată pendinte, era executată integral sau considerată executată integral pedeapsa (B). Astfel, se contopește pedeapsa (A) cu pedeapsa (B) potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, iar pedeapsa rezultantă (restul neexecutat) se contopește potrivit regulilor recidivei postcondamnatorii prevăzute la art. 43 alin. (1) din Codul penal întrucât sfera concursului de infracțiuni s-a închis prin rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare și, în consecință, infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare este în stare de recidivă, iar pedeapsa aplicată pentru fapta săvârșită anterior primei condamnări definitive este în concurs cu pedeapsa din prima condamnare definitivă. Astfel, ulterior aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni, operează regulile în materia recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, după caz, fiind irelevantă împrejurarea că inculpatul a executat integral una dintre pedepsele din concursul de infracțiuni întrucât rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare a închis sfera concursului de infracțiuni. Natura recidivei în cazul pedepsei (C) rămâne aceeași, respectiv recidivă postexecutorie (hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa având autoritate de lucru judecat), urmând ca doar tratamentul sancționator specific recidivei postcondamnatorii să fie aplicat în concret, în cazul contopirii pedepsei rezultante dintre (A) și (B) cu pedeapsa (C). În consecință, hotărârea definitivă ce a atras condamnarea (C) se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat nu doar cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, ci și cu privire la durata pedepsei aplicate și a încadrării juridice a faptei, dat fiind că art. 43 alin. (1) din Codul penal reglementează numai regimul sancționator al pluralității infracționale sub forma recidivei postcondamnatorii. ... În opinia sa, cel de-al doilea membru al completului de judecată a apreciat că: III.2.(ii) În cazul în care o infracțiune (A) (nejudecată) este concurentă atât cu infracțiunea (B), care reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea (C), care reprezintă al doilea termen al unei recidive postexecutorii, iar până la judecata definitivă a infracțiunii (A), pedeapsa pentru infracțiunea (B) este integral executată, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (C), fără a se scădea ulterior ce s-a executat din pedeapsa (B). În acest sens, judecătorul a avut în vedere împrejurarea că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea C a fost stabilită conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, infracțiunea fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunea (B). În continuare, se contopește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea (A) cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea (C) conform dispozițiilor art. 40 alin. (2) din Codul penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, după care se constată că pedeapsa pentru infracțiunea (B) a constituit primul termen al recidivei și a fost deja executată și nu intră sub incidența concursului de infracțiuni întrucât intervenția recidivei a întrerupt concursul dintre infracțiunea (A) și infracțiunea (C). ... ...