Decizia ÎCCJ nr. 68/2022 (HP)Punctul IV

IV. Examenul jurisprudenței în materie IV.1. Jurisprudența națională relevantă În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor de judecată asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării materialelor transmise de către curțile de apel și instanțelor arondate acestora, s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate mai multe orientări. Într-o primă opinie, majoritară, se consideră că, în situația în care o infracțiune (A) (nejudecată) este concurentă atât cu infracțiunea (B) care reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea (C) care reprezintă al doilea termen al unei recidive postexecutorii, iar până la judecata definitivă a infracțiunii (A), pedeapsa pentru infracțiunea (B) este integral executată, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii, la contopirea acestei pedepse rezultante cu pedeapsa pentru infracțiunea (C) (dacă în urma contopirii pedepselor din concurs o astfel de recidivă se naște). De asemenea, s-a apreciat că intervenția recidivei duce la ruperea concurenței dintre infracțiunile (A) și (C), fiind irelevantă executarea integrală a pedepsei aplicate pentru infracțiunea (B). Totodată, natura recidivei (recidivă postexecutorie) reținută cu titlu de autoritate de lucru judecat la infracțiunea (C) rămâne, cu consecința păstrării încadrării juridice a faptei și a pedepsei aplicate, urmând ca doar tratamentul sancționator specific recidivei postcondamnatorii să fie aplicat în concret în operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante pentru infracțiunile (A), (B) și (C). În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de către curțile de apel București (Secția I penală), Bacău, Craiova, Iași și Târgu Mureș (cu instanțele arondate), tribunalele Alba, Argeș, Bistrița-Năsăud, Brașov, Brăila, București (și instanțele arondate), Constanța, Galați, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Iași, Ilfov, Mehedinți, Sibiu, Teleorman, Tulcea, Vaslui și judecătoriile Alba Iulia, Alexandria, Baia Mare, Băilești, Bistrița-Năsăud, Caransebeș, Constanța, Cornetu, Filiași, Galați, Huși, Iași, Întorsura Buzăului, Liești, Moinești, Moldova Nouă, Motru, Năsăud, Negrești Oaș, Novaci, Piatra-Neamț, Roșiori de Vede, Rupea, Salonta, Segarcea, Târgu Neamț, Târgu Cărbunești, Tulcea, Turnu Măgurele, Vaslui, Videle și Zimnicea. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele au precizat, în esență, că în urma rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare, sfera concursului de infracțiuni s-a închis, astfel încât infracțiunea comisă după rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare se află în stare de recidivă, iar pedeapsa aplicată pentru fapta săvârșită anterior primei condamnări definitive este în concurs cu pedeapsa stabilită prin prima condamnare definitivă. Subsecvent aplicării regulilor concursului de infracțiuni, devin incidente regulile în materia recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, după caz, nefiind relevantă executarea de către inculpat a uneia dintre pedepsele din cadrul concursului de infracțiuni, deoarece sfera concursului de infracțiuni s-a închis ca urmare a rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare. Referitor la a doua chestiune de drept, în esență, s-a reținut că hotărârea definitivă care a condus la condamnare (C) se bucură, în continuare, de autoritate de lucru judecat și referitor la încadrarea juridică a faptei (nu doar cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o, a vinovăției sale și la durata pedepsei aplicate), în condițiile în care dispozițiile art. 43 alin. (1) din Codul penal reglementează numai regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii. Astfel, nu se impune modificarea încadrării juridice a infracțiunii (C), cu posibilitatea de modificare a pedepsei aplicate pentru această infracțiune, demers care se realizează de instanța care judecă infracțiunea (A) întrucât natura recidivei pentru pedeapsa (C) rămâne aceeași, respectiv recidivă postexecutorie (hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa având autoritate de lucru judecat), și, în concret, este aplicabil doar tratamentul sancționator al pluralității infracționale, sub forma recidivei postcondamnatorii, pentru contopirea pedepsei rezultante parțiale dintre pedeapsa stabilită pentru infracțiunea (A) și pedeapsa stabilită pentru infracțiunea (B) cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea (C). Cu privire la a doua chestiune de drept supusă dezlegării au fost și opinii potrivit cărora s-ar impune atât modificarea încadrării juridice pentru infracțiunea (C), cât și cuantumul pedepsei aplicate acesteia. Într-o a doua opinie, se consideră că, în situația în care o infracțiune (A) (nejudecată) este concurentă atât cu infracțiunea (B) ce reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea (C) ce reprezintă al doilea termen al unei recidive postexecutorii, iar până la judecata definitivă a infracțiunii (A) pedeapsa pentru infracțiunea (B) este integral executată, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni pentru pedepsele stabilite cu privire la infracțiunile (A), (B) și (C), urmând ca mai apoi să se deducă perioadele pedepselor executate din structura pedepsei rezultante. În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de către Curtea de Apel Oradea, tribunalele Arad, Bihor, Caraș-Severin, Covasna, Dolj, Olt, Neamț și Sălaj și judecătoriile Babadag, Balș, Bârlad, Beiuș, Buftea, Caracal, Focșani, Măcin, Onești, Oravița, Podu Turcului, Răducăneni, Reșița, Târgu Jiu, Tecuci și Zalău; în argumentarea opiniei exprimate, instanțele au precizat, în esență, că nu se poate crea inculpatului o situație mai grea față de situația în care faptele ar fi fost judecate împreună. Într-o a treia opinie, se consideră că, în situația în care o infracțiune (A) (nejudecată) este concurentă atât cu infracțiunea (B) ce reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea (C) ce reprezintă al doilea termen al unei recidive postexecutorii, iar până la judecata definitivă a infracțiunii (A), pedeapsa pentru infracțiunea (B) este integral executată, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (C), fără a se scădea ulterior ce s-a executat din pedeapsa (B). În acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Timișoara, tribunalele Cluj, Dolj și Giurgiu și judecătoriile Cluj-Napoca și Roman; în argumentarea opiniei, instanțele au precizat, în esență, că această variantă fructifică atât regulile concursului de infracțiuni, aplicabile în cauză în virtutea relației existente între infracțiunea (A) și infracțiunea (C), cât și cele ale recidivei postexecutorii, a căror aplicare este atrasă în cauză de relația dintre infracțiunea (B) și infracțiunea (C). Curtea de Apel Pitești a considerat că sesizarea ce formează obiectul prezentei cauze este inadmisibilă întrucât depozițiile a căror interpretare se solicită sunt clare. Curțile de Apel Alba Iulia, Brașov, Cluj, Constanța, Galați, Ploiești și Suceava, Tribunalul Maramureș și judecătoriile Beclean, Brașov, Calafat, Dragomirești, Făgăraș, Jibou, Mangalia, Medgidia, Sfântu Gheorghe, Sighetu Marmației, Șimleu Silvaniei, Târgu Lăpuș, Târgu Secuiesc, Vișeu de Sus și Zărnești au comunicat că nu au identificat hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. ... IV.2. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție IV.2.1. Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, au fost identificate mai multe hotărâri, care, deși nu tratează în mod direct problema de drept, prezintă semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile, respectiv: – Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 31 martie 2009; ... – Decizia nr. 14 din 12 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 17 iulie 2019; ... – Decizia nr. 22 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 6 octombrie 2020; ... – Decizia nr. 69 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 ianuarie 2021. ... ... IV.2.2. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate hotărâri relevante pentru problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. ... ... IV.3. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României nu au fost identificate hotărâri relevante privind problema de drept analizată. ... IV.4. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotărâri relevante privind problema de drept analizată. ... ...