Decizia CCR nr. 514/2013Paragraful 13

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală recunoaşte oricărei persoane vătămate prin soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror dreptul de a se adresa instanţei, solicitând verificarea legalităţii şi temeiniciei acestei soluţii. Dreptul de a sesiza instanţa este condiţionat în exercitarea sa de epuizarea unei căi de atac în cadrul ierarhiei Ministerului Public, prin formularea unei plângeri la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior. De asemenea, el este supus unui termen procedural de decădere, ce curge fie de la data comunicării rezoluţiei prim-procurorului sau, după caz, a procurorului ierarhic superior, când acesta soluţionează plângerea înăuntrul termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală [art. 278^1 alin. 1], fie de la expirarea acestui din urmă termen, când procurorul nu respectă termenul de soluţionare a plângerii [art. 278^1 alin. 2]. Dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea persoanei vătămate să se adreseze instanţei chiar dacă nu a primit o soluţie din partea procurorului superior ierarhic, într-un termen ce poate fi determinat obiectiv prin raportare la momentul înregistrării plângerii adresate acestuia. Totodată, face trimitere la Decizia nr. 718/2012, prin care Curtea Constituţională a reţinut că nu poate fi primită teza potrivit căreia justiţiabilul nu poate cunoaşte momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. Instanţa de contencios constituţional a subliniat că, prin reglementarea contestată, s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluţionarea unei cauze penale, aşa încât o eventuală nerespectare a dispoziţiilor legale de către procuror să nu se transforme într-o sancţiune pentru justiţiabil, care, într-o atare situaţie, este obligat să aştepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa.