Decizia ÎCCJ nr. 62/2022 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării 67. Temeiul juridic al sesizării de față îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 68. Reglementând, în cuprinsul textului anterior citat, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (control a priori), ca un mijloc de asigurare a unei practici judiciare unitare în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, alături de mecanismul recursului în interesul legii (control a posteriori), legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se cer a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunalul învestit să soluționeze pricina; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; din perspectiva acestei condiții, trebuie verificat dacă sunt întrunite premisele de analiză ale acesteia, anume: – existența unei chestiuni de drept, apte a primi o dezlegare de principiu, întrucât chestiunile ce vizează exclusiv aplicarea legii sau reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism; ... – chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei, context în care noțiunea de „soluționare pe fond“ trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei, astfel cum s-a conturat jurisprudența instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare; ... ... d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și ... e) asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 69. Evaluând elementele sesizării formulate de instanța de trimitere, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a condițiilor care permit declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, se constată că doar trei din cele cinci cerințe anterior enunțate sunt întrunite. ... 70. Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost inițiată, cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare cu privire la o chestiune de drept identică celei ce face obiectul sesizării, precum și inexistența unui recurs în interesul legii în curs de soluționare cu acest obiect, nefiind însă întrunite cerințele de substanță ale sesizării, anume condiția ca obiectul acesteia să privească o chestiune de drept de care să depindă soluționarea cauzei pe fond și condiția noutății. ... 71. Sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a fost formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.742/95/2020, instanță care a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtului (inspectorat de jandarmi județean) la acordarea unor drepturi salariale ce li se cuvin reclamanților [personal militar al Jandarmeriei Române - funcționari publici cu statut special, reglementat prin Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 550/2004)]. ... 72. În acest context, se constată că pricina în care a fost formulată sesizarea de față este supusă, din punct de vedere procedural, dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal fiind supusă numai recursului, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a instanței de trimitere (Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal). ... 73. Prin urmare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât titularul sesizării soluționează cauza în ultimă instanță, pronunțând o hotărâre definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. ... 74. În ceea ce privește cerința ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată, se constată că aceasta nu se verifică, față de circumstanțele pricinii în care sesizarea a fost formulată. ... 75. Soluționând litigiul cu care a fost învestit, tribunalul, prin sentința pronunțată, a admis în parte cererea, pârâtul fiind obligat să recalculeze soldele de funcție cuvenite fiecăruia dintre reclamanți pentru activitatea desfășurată, prin luarea în considerare a unui coeficient de ierarhizare de 4,70. ... 76. De asemenea, a fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților diferențele dintre soldele de funcție acordate și cele stabilite conform dispozițiilor instanței, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, precum și să le achite dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței și până la momentul plății efective. ... 77. Pentru a pronunța soluția redată, tribunalul a constatat că pârâtul face parte dintre autoritățile și instituțiile publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, constatare ce a permis concluzia că reclamanților le sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ale dezlegărilor date prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și cele statuate de instanța constituțională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016. ... 78. În acest sens, dintr-o adresă emisă chiar de către pârât la data de 8 iunie 2021, a reținut că pentru perioadele solicitate, la nivelul acestei instituții publice, nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcția publică deținută de reclamanți se stabilea prin raportarea la un coeficient de ierarhizare de 4,70, în timp ce pârâtul le-a stabilit reclamanților drepturile salariale, pentru aceeași perioadă, prin raportare la un coeficient de ierarhizare de 4,40; drept urmare, prima instanță a constatat că, începând cu data arătată de fiecare dintre reclamanți, în privința acestora, nu au fost respectate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și ale art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. ... 79. Față de aceste constatări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prima instanță nu a făcut în mod direct și nemijlocit interpretarea și aplicarea prevederilor legale a căror interpretare o solicită instanța de trimitere prin sesizarea de față - art. 4 din Legea nr. 138/1999 ori a pct. 1,7,11-16 din nota la anexa nr. 1 la același act normativ -, ci a aplicat soluția legislativă consacrată de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, normă general aplicabilă pentru destinatarii acesteia, a egalizării drepturilor salariale, incidentă la nivelul instituțiilor și autorităților publice (categorie în care se încadrează și pârâtul) al căror personal este salarizat din fonduri publice, și potrivit căreia: „(5^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2) , personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“ ... 80. Prin motivele recursului declarat în cauză de către pârât, acesta a susținut, între altele, că soluția legislativă referitoare la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază aflat în plată nu se aplică personalului militar sau polițiștilor; pe de altă parte, sa arătat de către recurent că hotărârea judecătorească pronunțată în privința altor salariați încadrați pe funcții similare nu este izvor de drept (cu referire la hotărârea judecătorească definitivă - Decizia civilă nr. 3.365 din 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova - prin care, pentru o funcție similară funcției ocupate de reclamanți, s-a recunoscut un coeficient de ierarhizare de 4,70 și care constituie reperul salariului maxim în plată la nivelul instituției publice recurente). ... 81. Totodată, în cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul a mai susținut că: „Gradul militar de colonel cu care este prevăzută în prezent funcția de ofițer specialist I, funcție de execuție, nu generează un nivel de salarizare corespunzător funcțiilor de conducere cu încălcarea tuturor principiilor de ierarhizare în funcții sau a criteriilor de salarizare cu referire la atribuțiile, răspunderea și responsabilitățile pe funcție, ci semnifică faptul că, în urma analizei organizațional-instituționale, s-a apreciat că aceasta poate fi îndeplinită și de cel care deține gradul militar de colonel.“ ... 82. Instanța de trimitere, prin sesizarea formulată, urmărește a se lămuri dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 4 și pct. 1,7,11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, privind coeficienții de ierarhizare pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, „funcția similară“ (corespunzătoare) gradului de colonel include atât funcțiile de conducere, cât și pe cele de execuție. ... 83. Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată însă că problema de drept semnalată de instanța de trimitere nu are incidență în cauză, fiind străină de chestiunile asupra cărora are a se pronunța, date fiind limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, în condițiile în care temeiul legal pentru care prima instanță a recunoscut reclamanților dreptul la calcularea soldei de funcție raportat la un coeficient de ierarhizare de 4,70 a fost reprezentat de prevederile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 anterior citate; drept urmare, instanța de recurs nu are a cenzura un eventual raționament de aplicabilitate directă a unora sau altora dintre coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999. ... 84. Este de precizat că această cerință a procedurii hotărârii prealabile - a legăturii chestiunii de drept cu dezlegarea pe fond a cauzei - trebuie raportată, în mod necesar, la limitele învestirii instanței de trimitere, ceea ce presupune că problema de drept cu a cărei dezlegare de principiu este sesizată instanța supremă trebuie să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei cu care instanța de trimitere este învestită. ... 85. Dintr-o altă perspectivă, chiar presupunând că instanța de trimitere ar avea cadrul procesual adecvat [ceea ce ar impune înlăturarea de la aplicare a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014], astfel încât ar fi creat contextul pentru o eventuală aplicare directă a dispozițiilor art. 4 și pct. 1,7,11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 cu a căror interpretare a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că lipsa de legătură cu cauza se verifică și în această ipoteză. ... 86. Astfel, o primă categorie de argumente vizează împrejurarea că, deși norma de la art. 4 din Legea nr. 138/1999 nu mai este în vigoare în prezent, incidența acesteia este legată de aplicarea în timp a prevederilor legale referitoare la salarizarea cadrelor militare, întrucât coeficienții de ierarhizare pentru stabilirea soldelor de funcție ale acestora au rămas cei în vigoare la 31 decembrie 2009 (stabiliți prin anexa nr. 1 litera A la Legea nr. 138/1999), date fiind dispozițiile legilor succesive de salarizare, de a rămâne în plată drepturile salariale de la 31 decembrie 2009, prima dintre aceste norme fiind cea de la art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, potrivit căruia: „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.“ ... 87. Dispoziții similare s-au regăsit și în Legea-cadru nr. 284/2010 și, ulterior, în legile anuale de punere în aplicare a prevederilor acesteia, care aveau în vedere premisa menținerii salarizării corespunzătoare anului precedent aplicabilității fiecărui act normativ. ... 88. În plus, deși noua lege a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice stabilea în privința cadrelor militare noi coeficienți de ierarhizare pentru determinarea soldelor de funcție [art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009, cu referire la anexa nr. IV/1A pentru această categorie de personal], coeficienți invocați de instanța de trimitere, aplicarea acestora a fost exceptată în mod expres de dispozițiile legii, întrucât art. 12 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 stabilea astfel: „(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5) , fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege“. Dispoziții similare celei citate s-au regăsit și în actele normative de aplicabilitate anuală ce au succedat Legii-cadru nr. 330/2009. ... 89. Având în vedere aceste premise, se constată că instanța de trimitere, pe lângă o inadecvată distincție în acest cadru (al coeficienților de ierarhizare) între funcțiile de execuție și funcțiile de conducere, se raportează la coeficienții de ierarhizare corespunzători gradului de colonel prevăzuți în anexa nr. IV/1A la Legea-cadru nr. 330/2009 (5,30-7,00), coeficienți de ierarhizare care nu au fost aplicați nici în perioada de activitate a acestei legi, potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din actul normativ menționat. ... 90. În al doilea rând, se poate observa că nici norma de la art. 4 din Legea nr. 138/1999 și nici prevederile de la pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, a căror interpretare constituie obiectul prezentei sesizări, nu conțin vreo referire la dihotomia funcții de execuție/funcții de conducere și nici nu trimit la categoria funcției similare, cea din urmă sintagmă fiind un concept ce se regăsește în cuprinsul altor norme din legile de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, de exemplu, în cuprinsul art. 1 alin. (3) ,art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 ori al altor dispoziții legale. ... 91. În al treilea rând, se constată că termenii folosiți de instanța de trimitere sunt improprii, întrucât nu a ținut seama de elementele componente specifice salarizării cadrelor militare, categorie în care se încadrează intimații cauzei. ... 92. Astfel cum s-a arătat, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 550/2004, cadrelor militare din Jandarmeria Română li se aplică dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. ... 93. Or, din conținutul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 reies elementele structurale ale veniturilor de natură salarială ale cadrelor militare: „(1) Cadrele militare în activitate au dreptul la: a) soldă lunară, compusă din soldă de grad, soldă de funcție, gradații și indemnizații, precum și la prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești, ale căror cuantumuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ ... 94. Prin urmare, solda de funcție, componentă a veniturilor salariale ale cadrelor militare, nu este în directă legătură cu noțiunile de funcție de execuție și funcție de conducere, ea constituind parte a soldei lunare, atât pentru cazul cadrelor militare care ocupă funcții de execuție, cât și al celor care ocupă funcții de conducere; elementul salarial ce corespunde unei funcții de conducere este reprezentat de indemnizația sau solda de comandă, care, pentru situația celor ce ocupă funcții de conducere, se adaugă soldei de funcție și celorlalte constante ale soldei lunare a cadrelor militare. ... 95. În al patrulea rând, litigiul principal vizează, în esență, noțiunea de coeficienți de ierarhizare, ce constituie principalul element de diferențiere pentru soldele de funcție ale cadrelor militare, având în vedere că intimații-reclamanți au cerut calcularea soldei de funcție aferente funcției de ofițer specialist I prevăzută cu grad de colonel, prin raportare la un coeficient de ierarhizare de minimum 4,70 (coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile prevăzute cu grad de colonel, potrivit anexei nr. 1 litera A pct. 8 aLegii nr. 138/1999, fiind între 4,70-5,50), întrucât au susținut că solda de funcție le-a fost stabilită prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare de 4,40, aferent unor funcții prevăzute cu grad de locotenent-colonel (anexa nr. 1 litera A pct. 9 a aceleiași legi), marja coeficienților de ierarhizare pentru funcții prevăzute cu grad de locotenent-colonel fiind între 4,20-4,60. ... 96. Nici condiția noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită în cauză, dată fiind vechimea în timp a actelor normative evocate (Legea nr. 138/1999, Legea-cadru nr. 330/2009 etc.), dar și constatându-se existența și numărul hotărârilor judecătorești definitive pronunțate cu privire la această chestiune de drept. ... 97. În verificarea cerinței noutății problemei de drept vechimea actelor normative în care sunt integrate normele ce fac obiectul sesizării nu poate fi un criteriu absolut, dar această realitate este dublată de constatarea faptului că la nivelul unui important număr de curți de apel din țară s-au pronunțat soluții definitive ce susțin o orientare unanimă a practicii judiciare în privința chestiunii de drept sesizate de instanța de trimitere (a se vedea paragrafele 51 și 52 din prezenta decizie). Or, existența acestor hotărâri judecătorești și numărul lor reprezintă criterii ce au aptitudinea de a susține existența unei practici judiciare consistente, constante și consolidate în dezlegarea chestiunii de drept semnalate; este de precizat că a fost identificată o singură hotărâre judecătorească pronunțată într-un sens contrar, însă aceasta nu are caracter definitiv (paragraful 56 din prezenta decizie). ... 98. Împrejurarea abrogării unor acte normative (Legea-cadru nr. 330/2009 și anexa nr. IV/1A la aceasta, la care instanța de trimitere s-a raportat) sau a unor norme din cuprinsul actului normativ de referință pentru litigiul principal (art. 4 din Legea nr. 138/1999 și pct. 11-16 din nota la anexa nr. 1 la această lege - norme de drept a căror interpretare o solicită instanța de trimitere) nu poate fi reținută de plano cu valoarea unui fine de neprimire, având în vedere structura raționamentului logico-juridic presupus de dezlegarea chestiunilor de drept esențiale pentru litigiul aflat pe rolul instanței de sesizare, sens în care era necesară urmărirea evoluției legislative în domeniul salarizării cadrelor militare, constatarea continuității (sub anumite aspecte) a reglementării în materie, astfel încât identificarea conținutului normei inițiale se putea constitui într-o chestiune de drept intermediară ce trebuia dezlegată de instanța de trimitere în cuprinsul unor considerente decizorii; în acest context, reiese că dezlegarea chestiunii de drept ar fi avut utilitate pentru cauza în care sesizarea a fost formulată, dacă ar fi avut în mod real legătură cu aceasta. ... 99. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...