Decizia ÎCCJ nr. 61/2022 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 76. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 77. Astfel cum rezultă din conținutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze în ultimă instanță; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – problema de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 78. Procedând la verificarea îndeplinirii acestor condiții, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost făcută de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, învestită cu soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 191 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă în Dosarul nr. 3.631/99/2021. ... 79. Decizia ce urmează a fi pronunțată în apel este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 96 pct. 2 raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 80. Din consultarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție nu rezultă că instanța supremă s-ar fi pronunțat asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată și nu este învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect. ... 81. Ca atare, sunt îndeplinite în cauză condițiile de ordin procedural prevăzute de norma citată, urmând ca în continuare să se examineze dacă problematica ce face obiectul prezentului mecanism de unificare a practicii judiciare are caracter de noutate și dacă reprezintă o veritabilă chestiune de drept. ... 82. În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept se constată că aceasta nu are un conținut legal, dar asupra sa s-a statuat deja în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reținându-se că noțiunea trebuie raportată la caracterul relativ recent al actului normativ sau al prevederilor cuprinse în acesta, la doctrina juridică, chiar privitoare la un act normativ anterior având conținut similar chestiunii de drept avansate, sau la faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior. ... 83. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor în urma unei interpretări concretizate într-o practică judiciară consacrată. Așadar, în situația în care ar exista un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept, într-o anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare ar fi cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. ... 84. Din examinarea hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei rezultă că în materia supusă analizei există o practică judiciară, cu preponderență la nivelul tribunalelor, care consideră că unitățile medicale pârâte sunt finanțate integral din venituri proprii, motiv pentru care, în ceea ce privește personalul fără specialitate medicală (cum este reclamanta), sunt aplicabile prevederile anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017. Această jurisprudență creată în principal prin hotărâri de primă instanță, nedefinitive, nu este însă consolidată, la nivelul curților de apel fiind identificate doar 6 decizii prin care a fost analizată problema de drept în discuție. ... 85. Potrivit considerentelor expuse în Decizia nr. 438 din 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4.780/99/2020, din perspectiva modului de finanțare, instituția intimată, deși intră în categoria „instituții publice finanțate integral din venituri proprii“, se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, fiind în fapt o instituție finanțată din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, iar personalul angajat este considerat, prin prisma aplicării legii de salarizare, ca făcând parte din categoria personalului din sectorul bugetar, din instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, ceea ce conduce la concluzia excluderii spitalelor publice din domeniul de aplicare a anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017. ... 86. Or, opțiunea instanței de trimitere în sens contrar opiniei majoritare, însoțită de puncte de vedere teoretice și de o hotărâre definitivă care poate influența jurisprudența instanțelor de control judiciar, susține concluzia apariției riscului unei practici judiciare neunitare și justifică intervenția preventivă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare. ... 87. S-a subliniat, totodată, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. ... 88. În situația de față, problema de drept semnalată de titularul sesizării este de dată relativ recentă, fiind vorba de hotărâri pronunțate în perioada 2021-2022, multe dintre acestea de către instanțele de fond, așa cum s-a arătat anterior, astfel încât nu se poate reține că s-a cristalizat o practică judiciară constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită; de asemenea, există premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul curților de apel care judecă în ultimă instanță astfel de litigii și, implicit, un risc potențial de generare a unei practici neunitare. Ca atare, examenul jurisprudențial menționat oferă indicii care justifică interesul în soluționarea cererii pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei jurisprudențe neunitare. ... 89. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și ale art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 în contextul prezentat mai sus. ... 90. Este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la relația dintre dezlegarea dată chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. Astfel, între problema de drept ce face obiectul sesizării și soluționarea pe fond a litigiului cu care a fost învestită instanța de trimitere există un raport de dependență, în sensul că hotărârea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o pronunță în procedura mecanismului de unificare a practicii judiciare produce un efect concret asupra soluției din procesul pendinte. În concret, sesizarea de față pune în discuție o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea fondului dedus judecății, deoarece examinarea apelului și, implicit, a acțiunii introductive relativ la incidența anexei nr. VII sau a anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în cazul personalului tehnic, economic și socioadministrativ din cadrul spitalelor publice este indisolubil legată de clarificarea domeniului de aplicare reglementat de art. 2 din același act normativ. ... 91. Mai trebuie reținut că, în absența unei definiții legale a noțiunii „chestiune de drept“ din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, în încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. ... 92. Prin urmare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 93. În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. ... 94. Raportat la cauza pendinte, se constată că problema de drept adusă în dezbatere ridică dificultăți de interpretare generate de corelarea dispozițiilor legale incidente, împrejurare reținută și de instanța de trimitere care a furnizat, în cadrul încheierii de sesizare, argumente privind caracterul lacunar și neclar al prevederilor ce se cer a fi examinate. ... 95. Prin urmare, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind declanșarea procedurii hotărârii prealabile. ... + Asupra fondului sesizării 96. Chestiunea de drept care este supusă dezlegării Înaltei Curți de Casație și Justiție privește interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și ale art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul de a statua dacă în categoria „personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului“, personal a cărui salarizare se realizează potrivit anexei nr. VII la legea-cadru, este inclus și personalul tehnic, economic și socioadministrativ din cadrul spitalelor publice. ... 97. Problema semnalată de titularul sesizării s-a ivit întrucât, în opinia instanței de trimitere, tipul de finanțare prevăzut în sintagma „autorități și instituții publice finanțate integral din venituri proprii“ utilizată în Legea-cadru nr. 153/2017, drept criteriu pentru identificarea personalului încadrat și salarizat conform anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, își are reglementarea primară în legislația fiscală, respectiv Legea nr. 500/2002, dar și în alte acte normative, în speță Legea nr. 95/2006, cu un sens distinct. ... 98. Odată cu intrarea în vigoare, la data de 1 iulie 2017, a Legii-cadru nr. 153/2017, s-a adoptat un nou sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, așa cum reiese din dispozițiile art. 1 alin. (3) din acest act normativ: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege“. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.“ ... 99. Reglementând domeniul de aplicare a legii prin art. 2 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a stipulat la alin. (1) că aceasta se aplică, între altele, „(...) b) personalului din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii; (...).“ ... 100. Potrivit art. 9 din aceeași lege-cadru, „Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/ salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare, sporurile și alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, precum și pentru funcțiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I-IX.“ ... 101. Articolul 10 alin. (1) din același act normativ prevede că „Salariile de bază sunt diferențiate pe funcții, grade/trepte și gradații“, iar art. 12 alin. (1) din legea-cadru statuează că „Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi și anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite“. ... 102. În urma adoptării noului cadru legislativ, s-a procedat la reîncadrarea personalului salarizat potrivit legii, care urma a se face „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“, conform art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar, în cazul în care funcția deținută nu era regăsită în noua lege, reîncadrarea urma a se realiza pe una dintre funcțiile prevăzute în anexe, potrivit alin. (2) al art. 36. ... 103. Astfel cum reiese din conținutul Legii-cadru nr. 153/2017, pentru a se efectua reîncadrarea pe noile funcții, legiuitorul a apelat, ca regulă, la criteriul domeniului de activitate al autorității sau instituției angajatoare corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare inserate în mod distinct în anexele din lege: nr. I - „Învățământ“; nr. II - „Sănătate și asistență socială“; nr. III - „Cultură“; nr. IV - „Diplomație“; nr. V - „Justiție“; nr. VI - „Apărare, ordine publică și securitate națională“; nr. VIII - „Administrație“. ... 104. Prin excepție, însă, pentru salarizarea personalului potrivit anexei nr. VII - „Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului“, s-a optat pentru un criteriu diferit, cel al regimului de finanțare, în raport cu care a fost sesizată instanța supremă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 105. Astfel, așa cum reține și instanța de trimitere, anexa nr. VII cuprinde reguli specifice de determinare a salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, respectiv pentru personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, aplicarea dispozițiilor acesteia neputând fi extinsă și în cazul altor categorii de personal dintre cele prevăzute la art. 2. ... 106. De asemenea, se observă că drepturile salariale pentru Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ sunt reglementate în mod expres în anexa nr. II pentru personalul medical, anexă care însă nu cuprinde și dispoziții pentru funcțiile specifice compartimentelor de contabilitate, financiar, aprovizionare etc., așadar pentru personalul nonmedical - tehnic, economic și socioadministrativ, caz în care revine angajatorului obligația de a proceda la re/încadrare și salarizare potrivit legii. ... 107. Pentru a stabili dacă pentru această categorie de personal salarizarea se face în temeiul anexei nr. VII, prin prisma criteriului dat de regimul de finanțare, ori în baza anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, care instituie reguli pentru Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“, spre exemplu în capitolul II litera B „Alte unități bugetare de subordonare centrală și locală, precum și din compartimentele de contabilitate, financiar, aprovizionare, investiții“, specifice funcției ocupate de reclamantă, este necesar a examina următoarele dispoziții din Legea nr. 95/2006, respectiv, Legea nr. 500/2002. ... 108. Potrivit art. 169 alin. (3) și (4) din Legea nr. 95/2006, „(3) Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul proprietății, în: a) spitale publice, organizate ca instituții publice; b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat; c) spitale publice în care funcționează și secții private. (4) Din punctul de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale, spitalele pot fi: a) spitale clinice publice cu secții/compartimente clinice; b) institute; c) spitale private cu secții/compartimente clinice“. ... 109. Conform art. 190 alin. (1) din același act normativ, „Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii“. ... 110. Dispozițiile art. 192 din Legea nr. 95/2006 prevăd că: „(1) Veniturile realizate de unitățile sanitare publice în baza contractelor de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate pot fi utilizate și pentru: a) investiții în infrastructură; b) dotarea cu echipamente medicale. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) pot fi efectuate după asigurarea cheltuielilor de funcționare, conform prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu respectarea prevederilor Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante“. ... 111. Articolul 193 al aceleiași legi statuează: „(1) Spitalele publice din rețeaua Ministerului Sănătății și ale ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, cu excepția spitalelor din rețeaua autorităților administrației publice locale, primesc, în completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinațiile pentru care au fost alocate, după cum urmează: a) de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății sau al ministerelor ori instituțiilor centrale cu rețea sanitară proprie, precum și prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, pentru spitalele clinice cu secții universitare; b) de la bugetul propriu al județului, pentru spitalele județene; c) de la bugetele locale, pentru spitalele de interes județean sau local. (2) Pentru spitalele prevăzute la alin. (1) se asigură de la bugetul de stat: a) implementarea programelor naționale de sănătate publică; b) achiziția de echipamente medicale și alte dotări independente de natura cheltuielilor de capital, în condițiile legii; c) investiții legate de achiziția și construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuție; d) expertizarea, transformarea și consolidarea construcțiilor grav afectate de seisme și de alte cazuri de forță majoră; e) modernizarea, transformarea și extinderea construcțiilor existente, precum și efectuarea de reparații capitale; f) activități specifice ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului; g) activități didactice și de cercetare fundamentală; h) finanțarea activităților din cabinete de medicină sportivă, cabinete de medicină legală, de planning familial, TBC, LSM, UPU, programe tip HIV/SIDA, programe pentru distrofici, drepturi de personal pentru rezidenți, inclusiv a cheltuielilor aferente voucherelor de vacanță; i) asigurarea cheltuielilor prevăzute la art. 100 alin. (7) și, după caz, alin. (8) pentru UPU și CPU, cuprinse în structura organizatorică a spitalelor de urgență aprobate în condițiile legii. (...)“ ... 112. Conform art. 62 din Legea nr. 500/2002, „(1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor publice se asigură astfel: a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; c) integral, din veniturile proprii. (...)“ ... 113. În art. 65 din același act normativ se prevede: „(1) Veniturile proprii ale instituțiilor publice, finanțate în condițiile art. 62 alin. (1) lit. b) și c) , se încasează, se administrează, se utilizează și se contabilizează de către acestea, potrivit dispozițiilor legale. (2) Veniturile proprii ale instituțiilor publice, finanțate potrivit art. 62 alin. (1) lit. b) și c) , provin din chirii, organizarea de manifestări culturale și sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii și altele asemenea.“ ... 114. În contextul normativ evocat, utilizând interpretarea sistematică drept operațiune pentru stabilirea conținutului și sensului art. 190 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, se constată că dispozițiile acestei norme legale, care statuează că spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, prevalează față de reglementarea din art. 193 din aceeași lege. ... 115. Faptul că prin acest din urmă text de lege se prevede că spitalele publice din rețeaua Ministerului Sănătății și ale ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, cu excepția spitalelor din rețeaua autorităților administrației publice locale, primesc, în completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu înseamnă că art. 190 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 rămâne fără conținut. ... 116. Sumele în completare primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale au o destinație precisă, prevăzută chiar de textul alin. (2) al art. 193 din Legea nr. 95/2006, respectiv pentru implementarea programelor naționale de sănătate publică, achiziția de echipamente medicale ori alte dotări independente de natura cheltuielilor de capital, investiții legate de achiziția și construirea de noi spitale sau pentru finalizarea celor existente, expertizarea, transformarea și consolidarea construcțiilor grav afectate de seisme și de alte cazuri de forță majoră, modernizarea, transformarea și extinderea construcțiilor existente, precum și efectuarea de reparații capitale etc. Acestea nu pot fi asimilate unor venituri constante, permanente, tocmai datorită modalității de acordare reglementate de legiuitor, astfel că alocarea lor nu poate conduce la schimbarea statutului spitalelor publice din instituții publice finanțate integral din venituri proprii în instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, corespunzătoare definiției date de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 117. Or, natura pretențiilor bănești solicitate conform acestui act normativ nu figurează printre obiectivele reținute de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 95/2006. ... 118. Mai mult, se constată că veniturile realizate de unitățile sanitare publice în baza contractelor de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate, care reprezintă sursa de finanțare a acestora, pot fi utilizate și pentru investiții în infrastructură ori dotarea cu echipamente medicale, însă numai după asigurarea cheltuielilor de funcționare, conform prevederilor Legii nr. 500/2002, ceea ce implică, anterior, plata drepturilor salariale ale personalului din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii. ... 119. Ca atare, eventualele sume acordate, în completare, de la bugetul de stat sau de la bugetele locale ori subvențiile nu sunt de natură a modifica regimul juridic dedus din interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, care se subsumează sintagmei „instituții publice finanțate integral din venituri proprii“. De altfel, veniturile proprii ale instituțiilor publice finanțate potrivit art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 provin, în cazul de față, din prestarea de servicii și altele asemenea, în baza contractelor de furnizare de servicii medicale încheiate cu casa de asigurări de sănătate. ... 120. În același sens, sunt edificatoare prevederile anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 144/2010), anexă ce conține Lista cuprinzând unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Sănătății. ... 121. Astfel, la lit. A din anexă sunt enumerate unitățile aflate în subordinea Ministerului Sănătății, acestea fiind clasificate la pct. I-III în funcție de sursele de finanțare. ... 122. Clasificarea realizată prin actul normativ menționat este deosebit de relevantă pentru dezlegarea problemei de drept și înlătură orice nelămurire a instanței de trimitere cu privire la corecta interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 123. Așadar, în timp ce la pct. I sunt enumerate unitățile finanțate integral de la bugetul de stat și la pct. II sunt indicate unitățile finanțate integral din venituri proprii din contractele încheiate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, la pct. III sunt nominalizate unitățile finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat. ... 124. Distincția făcută de emitentul actului normativ între unitățile cuprinse la pct. II (între care se regăsesc spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătății, cu excepția Spitalului Tichilești - leprozerie, care are un statut distinct, fiind finanțat integral de la bugetul de stat) și cele prevăzute la pct. III se menține și în condițiile în care se precizează că unitățile sanitare finanțate integral din venituri proprii (pct. II) „pot primi sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în condițiile legii“, fără ca aceasta să le schimbe natura juridică. ... 125. În consecință, forma de finanțare a unei unități sanitare aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Sănătății se reflectă în conținutul anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 144/2010. ... 126. Mai trebuie reținut că, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, „Salarizarea personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului se realizează potrivit anexei nr. VII, în limita cheltuielilor de personal aprobate“. ... 127. Trimiterea la aceeași anexă se face și în cazul personalului autorităților și instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, nou-înființate, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului, care, conform art. 36 alin. (4) din legea-cadru, „beneficiază de salariile stabilite potrivit anexei nr. VII“. ... 128. Dacă la alin. (1) și (2) al art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul se referă la „reîncadrarea“ personalului salarizat potrivit legii pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38, ulterior, la alin. (3) și (4) , în cazul personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului, a avut în vedere „salarizarea“ acestuia, distincție justificată de faptul că anexa nr. VII la legea-cadru nu cuprinde și o reglementare a funcțiilor acestui personal, precum în cazul anexelor corespunzătoare familiilor ocupaționale de funcții bugetare detaliate anterior. ... 129. Prin urmare, și din această perspectivă, dispoziția imperativă din art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 impune ca salarizarea personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii să se realizeze potrivit anexei nr. VII la legea-cadru. ... 130. O salarizare a personalului bugetar nonmedical din cadrul „instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii“ urmează a se raporta, în funcție de studiile personalului în cauză, la dispozițiile art. 7 și 8 din capitolul I al anexei nr. VII, care prevăd că, „Pentru personalul de execuție, nivelul individual al salariilor de bază se stabilește de către conducătorul autorității sau instituției publice finanțate integral din venituri proprii, pe baza criteriilor de evaluare a performanțelor profesionale stabilite de către acesta“ (art. 7), respectiv că „Echivalarea funcțiilor specifice utilizate în prezentul capitol cu funcțiile prevăzute în anexele la prezenta lege se face de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la solicitarea ordonatorului principal de credite“ (art. 8). Aceasta, întrucât, anexa nr. VII nu prevede funcții specifice unei familii ocupaționale, ci doar nivelul salarizării minime și maxime. ... 131. Nu se poate considera că, întrucât anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 presupune stabilirea integrală a grilei de salarizare la nivelul ordonatorului de credite în baza unui algoritm propriu, dispozițiile din anexă nu pot fi aplicate scindat și parțial, doar pentru anumite categorii de personal, în situația de față pentru personalul tehnic, economic și socioadministrativ. ... 132. În concret, salarizarea conform anexei menționate pentru personalul nonmedical nu are ca efect stabilirea de salarii diferite pentru funcții identice în cadrul aceleiași familii ocupaționale, neexistând o astfel de situație premisă. ... 133. Faptul că ordonatorul de credite va avea în vedere atât dispozițiile din anexa nr. II, cât și pe cele din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivelul unei singure instituții publice nu implică aplicarea distinctă a legii pentru categorii profesionale diferite, acest argument putând fi invocat și în cazul în care s-ar fi impus ca salarizarea să fie raportată, în cazul analizat, la anexa nr. II și anexa nr. VIII la aceeași lege-cadru. ... ...